”Asta este pivnița. M-am ascuns în pivniță din primul momentul pentru că mi-a fost frică. Au venit rușii și am trăit așa trei săptămâni. Am trăit cu frică tot timpul. Frică de trupele rusești, de toți. Cei mici nu simțeau teama, alergau pe aici”, povestește Iulia.
”Avem trei copilași. Iulia este soția mea. Avem o pivniță ca o fortăreață. De asta au și crezut rușii că sunt din armată, pentru că pivnița este fortificată. M-au amenințat că îmi taie mâinile. ”Spune de unde!”. Mi-au pus brațul acolo. Au luat un topor și au început să lovească, aproape mi-au tăiat degetele. Mi-au dat o grenadă și mi-au spus să mă duc unde sunt cei mici. Au scos cuiul de la grenadă și mi-au spus să mă duc în pivniță. M-au scos afară de patru ori, voiau să mă împuște, dar n-au reușit. Erau prea beți”, povestește și soțul Iuliei.
”Copilul nostru are un handicap. Poate să vă spună cum s-a târât din pivniță să ne apere, să nu ne împuște”, mai spune Iulia pentru washingtonpost.com.
”L-au luat pe tati, au început să îl manipuleze. Îi spuneau: ”Ori ne zici ce faci aici, ori te împușcăm pe loc!” Atunci m-am târât afară și le-am spus: Nu vă atingeți de tata! Tata este totul pentru mine!”, povestește și băiatul.
”E foarte greu, mi-au spus că l-au împușcat, că am rămas văduvă, că e rândul meu! Încercam să mă obișnuiesc cu ideea că va trebui să ies în grădină și să fiu împușcată. Rușii nu m-au crezut că sunt soția lui și că sunt mama celor mici. Credeau că sunt o prostituată. Nu știu... Un soldat m-a întrebat dacă știu cum să.... Mulțumesc Domnului că nu m-au atins! M-am prefăcut că mi-am pierdut mințile! A fost foarte greu! E foarte greu să treci prin așa ceva!”, conchide Iulia.
