În această vacanță de vară, unii dintre cei mai influenți oameni din lume vor sta la soare în Saint-Tropez, înainte de a porni cu iahturile spre Monaco. Însă elita politică a Chinei nu va fi văzută sorbind șampanie la bordul unui superiaht.
În fiecare vară, liderii chinezi se retrag în secret la Beidaihe, un modest oraș de pe litoral, frecventat de familii obișnuite din China, situat la aproximativ 300 de kilometri est de Beijing, care de mult timp reprezintă un refugiu pentru liderii Partidului Comunist, potrivit CNN.
Vacanța anuală a liderilor este învăluită în mister. Nu se știe exact în ce zi ajung în oraș, însă măsurile de securitate încep să fie înăsprite încă de la începutul lunii iulie. Dronele sunt interzise, iar vizitatorii nu au voie să facă plimbări cu balonul cu aer cald sau excursii private cu barca de-a lungul coastei.
Apoi, undeva la începutul lunii august, ca la un semn, liderul chinez Xi Jinping și câțiva dintre cei mai apropiați colaboratori ai săi dispar din viața publică.
Nu este făcut niciun anunț oficial, însă documentele publice arată că principalii lideri ai Chinei își iau de regulă o pauză în luna august, care durează între 10 și 14 zile. În această perioadă, ei nu apar, de obicei, în public, cu excepția situațiilor de urgență națională, precum dezastrele naturale.
Semnificația stațiunii estivle pentru elita comunistă chineză
Orașul este o destinație potrivită pentru un lider care și-a făcut din eliminarea corupției la toate nivelurile administrației chineze o misiune personală. Beidaihe este presărat cu vile cenușii în stil sovietic, multe dintre ele purtând panouri roșii cu denumiri precum „sanatoriu al muncitorilor”.
Aleile pietruite șerpuiesc prin oraș și duc vizitatorii spre o plajă cu nisip fin, auriu. Umbrelele împânzesc litoralul, iar restaurantele luminate în culori neon servesc fructe de mare proaspete clienților așezați pe simple scaune albe din plastic.
Rana Mitter, un reputat istoric specializat în China modernă, a declarat pentru CNN că alegerea unei destinații atât de discrete reflectă mesajul mai amplu promovat de Xi, potrivit căruia fiecare individ trebuie să dea dovadă de modestie și să își înțeleagă rolul în cadrul partidului.
„Nu vor să dea impresia că merg într-un loc luxos, unde ar putea exista tentații de corupție”, a spus Mitter.
„A merge într-o stațiune tradițională și destul de modestă este o modalitate bună de a simboliza acest lucru, în timp ce un hotel de cinci stele din Hainan sau un hotel internațional din Caraibe nu ar transmite același mesaj.”
Beidaihe oferă o perspectivă fascinantă asupra istoriei conducerii Partidului Comunist și a trecutului Chinei, iar aspectul său discret ascunde popularitatea de care se bucură: aproximativ 50 de milioane de turiști chinezi îl vizitează în fiecare an.
Intrând în mare, care poate părea rece chiar și vara, vizitatorii pot zări Pasul Shanhai, poarta fortificată istorică ce marchează extremitatea estică a Marelui Zid Chinezesc. Ceea ce cei mai mulți nu vor vedea este însă vreun semn al prezenței liderilor țării.
Retragerea anuală a conducerii Partidului la Beidaihe datează din 1953, când Mao Zedong, fondatorul Chinei comuniste, a ales orașul de pe litoral drept loc de muncă pe timpul verii pentru liderii de vârf.
Mao era cunoscut pentru pasiunea sa pentru înotul în largul mării. La acea vreme, aerul condiționat nu exista, iar până și ventilatoarele erau o raritate în verile toride din Beijing.
Datorită apropierii de capitală, Beidaihe a devenit locul ideal în care liderii chinezi își stabileau agenda politică într-o perioadă mai liniștită a anului.
Unul dintre cele mai importante momente din istoria recentă a Chinei a fost reuniunea de la Beidaihe din 1958, când Mao a decis mobilizarea întregii țări pentru atingerea unor obiective tot mai ambițioase de producție, potrivit istoricului Rana Mitter. Întâlnirea a dus în cele din urmă la dezastrul Marelui Salt Înainte, care a provocat moartea a milioane de oameni din cauza foametei generate de planificarea economică defectuoasă.
Retragerile la Beidaihe au fost suspendate în timpul Revoluției Culturale, care a durat un deceniu, înainte de a fi reluate după moartea lui Mao, în 1976. Deng Xiaoping, liderul suprem al Chinei în perioada post-Mao, era cunoscut pentru faptul că își petrecea vacanțele în oraș alături de familie. Tot el a deschis Beidaihe turiștilor străini în anii 1980, când China avea nevoie de valută.
Rolul Beidaihe în politica de elită a Chinei s-a schimbat între timp. În perioada reformelor economice de la începutul anilor 2000, liderii evitau să fie văzuți în vacanță, a spus Mitter.
„În era Xi Jinping este mult mai misterios, la fel ca multe alte lucruri sub Xi Jinping. Nu știm cu exactitate ce se întâmplă acolo, dar pare să existe un consens că aceste reuniuni au loc în fiecare an”, a adăugat el.
Beidaihe, un oraș asociat de mult timp cu puterea
Pe măsură ce Xi își consolidează controlul asupra partidului și statului, rolul Beidaihe în jocurile de putere ale elitei chineze s-a diminuat considerabil în ultimii ani, chiar dacă fascinația publicului pentru intrigile politice din stațiunea de la malul mării persistă.
Beidaihe este asociat de mult timp cu puterea. Potrivit documentelor istorice, primul împărat al Chinei, Qin Shi Huang, a trecut prin această zonă în anul 221 î.Hr., în căutarea unei insule mitice unde nemuritorii ar fi deținut elixirul vieții veșnice.
Stațiunea s-a transformat într-o destinație modernă în 1898, când guvernul dinastiei Qing a deschis portul Qinhuangdao și a desemnat oficial Beidaihe drept loc de retragere estivală unde chinezii și străinii puteau locui împreună. Primul ghid turistic dedicat Beidaihe a apărut în 1921.
Pe măsură ce reputația stațiunii a crescut, aceasta a devenit locul preferat de vacanță al elitei politice. La începutul secolului al XX-lea, înalți oficiali ai Kuomintangului și diplomați străini acreditați în China și-au construit vile de vară pe litoral.
După victoria comuniștilor în războiul civil chinez, în 1949, conducerea partidului a preluat vilele rămase libere și a înființat sanatorii pentru soldații răniți și centre de odihnă pentru liderii de rang înalt.
Se știe că Mao a ocupat vilele cu numerele 1 și 99. Se spune că îi plăcea atât de mult Beidaihe încât rămânea adesea mai mult decât era planificat, determinându-i și pe ceilalți lideri ai partidului și oficiali guvernamentali să îi urmeze exemplul.
Printre numeroasele vile izolate din Beidaihe se află și fosta reședință de vară a lui Lin Biao, mareșalul care a devenit, pentru o vreme, succesorul desemnat al lui Mao. Se spune că acesta a fugit din Vila nr. 96 după ce tentativa sa de a-l răsturna pe Mao a eșuat, iar ulterior a murit într-un accident aviatic, în 1971. Adevăratul motiv al morții sale continuă să fie dezbătut de istorici.
Mao a scris celebrul poem „Langtaosha: Beidaihe” („Valurile spală nisipul: Beidaihe”) în timpul unei vacanțe petrecute aici. Poemul debutează cu imagini sugestive ale unor valuri uriașe și ale unei mări atât de învolburate încât până și bărcile de pescuit dispar din vedere.
Textul reflectă istoria Chinei, de la vremea primului împărat până în prezent, iar marea agitată este considerată o metaforă puternică pentru schimbările profunde ale timpului și transformarea națiunii.
