Ani la rând, africanii bogaţi, frustraţi de întârzierile la vize şi de refuzurile repetate, au găsit o portiţă de scăpare costisitoare în cetăţenia caraibiană. Acum, însă, această opţiune este ameninţată, pe măsură ce UE face presiuni asupra a cinci naţiuni insulare să îşi închidă programele de „paşapoarte de aur” sau să piardă accesul fără viză în Europa, scrie Business Insider.
UE presează cinci ţări caraibiene să pună capăt programelor lor de cetăţenie prin investiţie („paşaportul de aur”) sau să rişte pierderea accesului fără viză în Europa până în 2028.
Aceste programe au devenit populare printre africanii înstăriţi, frustraţi de ratele ridicate de respingere a vizelor Schengen, oferindu-le o cale ocolită către Europa.
Clienţii africani, în special cei din Nigeria, sunt cei mai numeroşi solicitanţi ai acestor paşapoarte caraibiene, plătind până la 235.000 de dolari pentru oportunităţi mai lesnicioase de afaceri şi de călătorie.
Dacă accesul în spaţiul Schengen se pierde, cererea din partea africanilor ar putea scădea brusc, deşi paşapoartele vor oferi în continuare rute către SUA, Marea Britanie şi alte pieţe globale.
Bruxelles-ul a acordat statelor Antigua şi Barbuda, Dominica, Grenada, Saint Kitts şi Nevis şi Saint Lucia termen până în 2028 să îşi închidă programele de cetăţenie prin investiţie sau să rişte pierderea accesului fără viză în spaţiul Schengen, format din 29 de ţări.
Programele le permit investitorilor străini să obţină cetăţenia prin contribuţii financiare care îndeplinesc anumite condiţii şi au atras o cerere puternică din partea africanilor ale căror paşapoarte oferă un acces limitat la principalele pieţe de afaceri şi de călătorie.
Nigeria, cea mai populată ţară din Africa, se numără printre cele mai expuse: cetăţenii săi au reprezentat circa 16% dintre solicitările către programul din Grenada în 2025, înaintea Chinei, cu 12%, şi au rămas o piaţă-sursă de frunte în primul trimestru al anului 2026.
Într-o declaraţie pentru Business Insider Africa, expertul în migraţie prin investiţie Anatoli Letaev, născut în Ucraina, a afirmat că măsurile propuse ar putea lovi cererea africană mai puternic decât alte pieţe, întrucât accesul în Europa era principala atracţie pentru mulţi solicitanţi.
„Pentru mulţi solicitanţi africani, accesul în Europa era cel mai mare avantaj al paşaportului”, a declarat el.
Ratele ridicate de respingere a vizelor alimentează cererea
Un aspect esenţial este că cererea de paşapoarte caraibiene reflectă dificultăţile cu care se confruntă mulţi africani atunci când solicită vize Schengen.
Deşi rata globală de refuz a scăzut uşor, până la 14,6% în 2025, mai multe ţări africane au rămas mult peste acest nivel.
Burundi a înregistrat 53,4%, Senegal 51,9%, Nigeria 47,8%, Angola 45,4%, iar Republica Democrată Congo 40,1%.
Etiopia a înregistrat o rată de refuz de 34%, Algeria 31% şi Capul Verde 21,4%, în timp ce Marocul a depus circa 620.000 de cereri, devenind una dintre cele mai mari surse de solicitări de vize Schengen din lume, potrivit cifrelor publicate de Comisia Europeană.
Mai mult, solicitanţii africani pierduseră deja, în 2024, o sumă estimată la 60 de milioane de euro din taxele nerambursabile aferente cererilor respinse – cel mai recent an pentru care există o estimare la nivelul întregului continent.
Aceste bariere i-au împins pe unii africani bogaţi către cetăţenia caraibiană, ca o cale mai sigură spre călătorii fără viză şi o mobilitate previzibilă în afaceri, unii solicitanţi fiind dispuşi să cheltuiască circa 235.000 de dolari.
„Aproape niciunul dintre aceşti oameni nu cumpără un paşaport caraibian pentru că vor să locuiască în Caraibe”, explică Letaev. „Îl cumpără pentru că paşaportul cu care s-au născut nu funcţionează prea bine pentru ei”.
El a adăugat că, pentru un antreprenor din Lagos, un paşaport grenadin sau dominican ar putea transforma o întâlnire de afaceri din Europa într-una previzibilă, în loc să depindă de o decizie incertă privind viza.
Programele au atras, în consecinţă, solicitanţi din Nigeria, Egipt, Ghana, Kenya, Africa de Sud, Zimbabwe, Zambia, Angola, Algeria şi Maroc.
În schimb, cetăţenii statelor Mauritius şi Seychelles se bucură deja de acces fără viză în Schengen şi abia dacă apar în datele privind cetăţenia caraibiană.
Măsura UE ar putea slăbi puternic cererea
Pierderea accesului în Schengen ar înlătura una dintre principalele atracţii ale cetăţeniei caraibiene pentru investitorii africani şi ar putea slăbi cererea mai puternic decât pe pieţele unde solicitanţii deţin deja paşapoarte mai puternice.
Vanuatu oferă o imagine a ceea ce ar putea urma. După ce UE i-a retras accesul fără viză, din cauza îngrijorărilor legate de programul său de cetăţenie prin investiţie, schema a supravieţuit, dar a atras un alt tip de cumpărător.
Cererea a scăzut în rândul solicitanţilor care urmăreau călătoriile în Europa, în timp ce interesul s-a menţinut printre cei care căutau o a doua cetăţenie, securitate personală sau acces la anumite pieţe.
Letaev, care deţine cetăţenia statului Vanuatu, a spus că paşaportul a continuat să ofere avantaje practice, în ciuda pierderii accesului în Schengen.
„Am experimentat asta pe propria piele. Chiar şi cu rezidenţă europeană şi cu un acces la călătorii deja destul de larg, există totuşi ţări, Australia fiind un exemplu, unde paşaportul de Vanuatu mi-a adus o viză pe care cel ucrainean nu o putea obţine”, a spus el.
Programele caraibiene ar putea cunoaşte o transformare similară, în loc să se prăbuşească complet, deşi cele cinci state şi-au majorat deja pragurile minime de investiţie la 200.000 de dolari şi şi-au înăsprit reglementările şi procedurile de verificare.
Grenada ar păstra o cale către SUA
Chiar dacă accesul în Schengen ar fi retras, paşapoartele caraibiene ar păstra mai multe avantaje, iar cetăţenia deja acordată ar rămâne valabilă.
Grenada, de pildă, şi-ar menţine tratatul E-2 cu Statele Unite, care le permite cetăţenilor eligibili să solicite vize de investitor.
Totuşi, persoanele care obţin cetăţenia unei ţări cu tratat prin investiţie trebuie, de regulă, să locuiască neîntrerupt în ţara respectivă timp de trei ani înainte de a depune cererea, conform unor reguli introduse în decembrie 2022.
Paşapoartele caraibiene ar continua, de asemenea, să ofere acces în Marea Britanie, Emiratele Arabe Unite, Singapore, China şi pe mai multe pieţe din Asia şi America Latină.
Valoarea lor ar deveni, aşadar, mai bine ţintită, investitorii alegând un paşaport pentru un scop precis de călătorie, de afaceri sau de securitate.
„Ce se schimbă este că acum trebuie să ştii exact ce sarcină îi dai paşaportului să o îndeplinească şi să cumperi pentru acea sarcină, nu pentru broşură”, a spus el.
Africa are puţine alternative
Africa nu are, în prezent, niciun înlocuitor direct pentru accesul fără viză în Europa oferit de paşapoartele caraibiene.
São Tomé şi Príncipe a lansat în 2025 un program de cetăţenie care porneşte de la 90.000 de dolari, în timp ce Egiptul oferă o cale prin investiţie care începe de la 250.000 de dolari.
Niciunul dintre aceste paşapoarte nu asigură însă intrarea fără viză în spaţiul Schengen, deşi cetăţenii egipteni sunt eligibili pentru viza de investitor E-2 în SUA.
Investitorii africani ar putea fi nevoiţi, tot mai des, să combine un al doilea paşaport cu permise de rezidenţă şi vize separate, în loc să se bazeze pe un singur document pentru toate nevoile lor de călătorie.
Tendinţa scoate la iveală şi problema mai amplă a mobilităţii în Africa, întrucât paşaportul Uniunii Africane rămâne indisponibil pentru cetăţenii obişnuiţi la mai bine de un deceniu de la anunţarea sa, iar protocolul de liberă circulaţie de pe continent a înregistrat progrese minime.
Letaev a spus că Europa ar putea reduce mai eficient cererea africană de paşapoarte prin investiţie dacă ar aborda ratele ridicate de refuz al vizelor, care au contribuit la crearea acestei pieţe.
„Dacă Bruxelles-ul vrea mai puţine paşapoarte de aur în circulaţie, cea mai eficientă politică disponibilă este un proces de acordare a vizelor pe care solicitanţii africani obişnuiţi să îl poată trece cu adevărat”, mai precizează el.
