Industria auto știa de aproape 30 de ani că plumbul din bateriile reciclate otrăvește comunități întregi în Africa, Asia și America Latină. Dovezile erau acolo, copiii se îmbolnăveau, iar fabricile fumegau lângă sate și orașe. Dar marile companii au ales să nu intervină, ba chiar au blocat inițiativele care ar fi putut limita un dezastru de sănătate publică cu peste un milion de victime anual, arată o anchetă a jurnaliștilor de la The New York Times.
La sediul Ford Motor Company, lângă Detroit, Phillip Toyne, un avocat australian timid, a avertizat în 2005 conducerea companiei că plumbul din bateriile auto otrăvește oameni.
Plumbul este un element esențial, dar toxic, în bateria unei mașini. Odată cu creșterea cererii, industria auto a mărit utilizarea plumbului reciclat. Dar numeroase fabrici de reciclare din întreaga lume aruncau fum toxic în comunitățile din jur.
Documentele arată că Toyne a propus o soluție: un program prin care inspectorii să certifice fabricile care operau în condiții curate. Producătorii auto și cei de baterii s-ar fi putut apoi promova ca achiziționând doar de la furnizori prietenoși cu mediul.
Nu s-a întâmplat nimic.
O investigație a The New York Times și The Examination a arătat că fabrici din Africa au otrăvit oameni, reciclând plumb ce urma să fie vândut companiilor americane. Copiii din apropierea unui grup de fabrici de lângă Lagos, Nigeria, aveau niveluri de plumb în sânge suficient de ridicate încât să provoace leziuni cerebrale permanente, potrivit analizelor comandate în cadrul investigației.
Majoritatea producătorilor auto, inclusiv Ford, au refuzat să comenteze rezultatele, spunând că se bazează pe furnizori pentru respectarea legii și a codurilor de conduită corporative. Câteva companii, precum Volkswagen și BMW, au promis demararea unor verificări interne.
Dar documentele și discuțiile cu directori din industrie, experți în sănătate și mediu arată că producătorii auto și furnizorii lor știau de aproape trei decenii că reciclarea bateriilor elibera plumb în aer, în timp ce acestea erau topite.
De fiecare dată, producătorii auto și cei de baterii au ales să nu acționeze și au blocat eforturile de a aborda problema. Când cei mai mari constructori auto din lume și-au scris politicile de mediu, au exclus plumbul. Au făcut-o chiar și în timp ce fabrici improvizate din Ghana, Nigeria și Tanzania furnizau tot mai mult plumb pentru bateriile lor.
Chiar și la niveluri reduse, expunerea la plumb poate provoca leziuni neurologice și contribui la boli de inimă și accidente vasculare. În fiecare an, se estimează că intoxicația cu plumb ucide peste 1,5 milioane de oameni, majoritatea în țările în curs de dezvoltare.
Ford nu a răspuns întrebărilor despre propunerea lui Toyne. Dar notițele și documentele care rezumă întâlnirile arată că directorii erau intrigați de programul numit Green Lead. Credeau că ar putea atrage clienții preocupați de mediu.
Dar în anul următor, 2006, Ford a înregistrat cea mai mare pierdere financiară din istoria companiei de până atunci. Bill Ford, un susținător al sustenabilității, a demisionat din funcția de CEO.
În timp ce industria auto se lupta cu criza financiară, alte companii auto și retaileri de baterii au refuzat să se alăture inițiativei. Green Lead s-a prăbușit.
Producătorii de baterii își cumpără o parte din plumbul reciclat de la companii comerciale globale, care achiziționează de la reciclatori din toată lumea.
Abordarea poluării cu plumb și a altor probleme de mediu s-a dovedit „dificilă financiar”, își amintește Bernd Gottselig, un fost director Ford implicat în discuțiile despre Green Lead. „Mai multe idei ar fi necesitat crearea unor lanțuri de aprovizionare complet noi și unice”, a spus el.
Michael Rae, care lucra la un program de certificare a metalelor și mineralelor în industria bijuteriilor, a participat la o întâlnire Green Lead. Spune că propunerea crea o problemă de imagine pentru producătorii auto: promovând angajamentul lor față de mediu, ar fi atras atenția asupra dependenței de un metal toxic cunoscut de secole.
„Îmi amintesc că industria auto se opunea activ ideii de a spune «plumb verde», pentru că asta implica existența unui «plumb rău»”, a spus Rae.
O companie deținută de Honda a avertizat despre copii bolnavi
În timp ce Green Lead stagna la Detroit, în India prindea contur o altă propunere. În 2007, executivii de la Hero Honda, cel mai mare producător de motociclete din lume la acel moment, au realizat că vor avea nevoie de tot mai mult plumb în deceniul următor.
Directorii știau ce urma să se întâmple. O prezentare internă arăta că efectele creșterii producției de plumb includ „probleme de sănătate la persoane nevinovate / copii”.
Așa că firma, coproprietate la acel moment cu Honda Motor Company, a semnat un program pilot în India prin care urma să cumpere baterii doar de la producători care trecuseră audituri externe și fuseseră certificați că reduc emisiile de plumb.
Compania spera ca astfel să încurajeze concurenții să investească în tehnologii mai bune, potrivit unei prezentări corporative.
Programul se numea BEST Standard 1001. ONU, care finanțase și Green Lead, l-a susținut. Ca și în cazul Green Lead, inițiatorii au încercat să convingă producătorii auto din întreaga lume, sperând ca proiectul să devină global.
„După cum știți, intoxicația cu plumb este o problemă extrem de gravă în multe părți ale lumii”, au scris organizatorii către companii precum DaimlerChrysler și Ford.
Niciuna nu s-a înscris.
Nici marii producători indieni de baterii nu au participat, spune Perry Gottesfeld, director executiv al OK International, organizație nonprofit care a ajutat la proiectarea programului.
Honda a refuzat să comenteze programul. A transmis că susține aprovizionarea etică și este „angajată în gestionarea responsabilă a bateriilor de azi și de mâine”.
Una dintre companiile care au refuzat să participe a fost Mitsubishi.
„Suntem conștienți de intoxicația cu plumb și înțelegem esența problemei”, a scris Eizo Tabo, manager de mediu și reciclare la Mitsubishi, la acel moment. Dar compania a spus că bateriile sale provin din Japonia, nu din India: „Nu avem resurse suplimentare pentru a ne implica într-un proiect de reciclare a bateriilor peste hotare”, a adăugat el.
În anii următori, plumbul din fabrici poluante a ajuns și mai adânc în lanțul global de aprovizionare. Japonia, de exemplu, a importat plumb reciclat din Nigeria în ultimul deceniu, arată datele comerciale.
Un purtător de cuvânt al Mitsubishi a transmis că lucrează la eliminarea plumbului din produse și nu a identificat riscuri serioase de încălcări ale drepturilor omului în lanțul său de aprovizionare.
Cel mai mare producător de baterii din lume a blocat noile standarde
În decembrie 2011, un articol din The New York Times descria o „ceață putredă” care cădea peste un oraș din Mexic după ce o fabrică începuse să recicleze baterii auto americane. Un bebeluș avea convulsii. Un adolescent făcea brusc hemoragii nazale și avea dureri abdominale.
Articolul urma unui studiu al unor grupuri de mediu. Cercetătorii observaseră că, pe măsură ce SUA înăspreau reglementările, exporturile de baterii către Mexic pentru reciclare creșteau, ducând la „expuneri ocupaționale și de mediu semnificativ mai ridicate”.
Asta l-a îngrijorat pe Bob Holcombe. Ca director în cadrul General Services Administration, era responsabil pentru peste 600.000 de vehicule ale guvernului american. A contactat organizația ASTM International și a cerut ajutor.
ASTM răspunde la tot felul de întrebări complicate pentru guverne și industrii: cât de rezistente trebuie să fie grinzile unui pod, cât de înalte gardurile din parcurile publice, cât de repede poate accelera în siguranță un roller coaster.
Holcombe a cerut ASTM să elaboreze standarde pentru reciclarea bateriilor cu plumb.
Nicio companie nu avea mai mult de pierdut decât Johnson Controls, cel mai mare producător de baterii auto la acel moment. Un nou set de standarde ar fi putut însemna costuri mai mari de producție și investigații mai atente asupra lanțului lor de aprovizionare.
În decembrie 2012, producători de baterii, lobbyiști și activiști de mediu au venit la sediul GSA din Washington, la două străzi de Casa Albă. Se vota dacă ASTM ar trebui să creeze un comitet pentru reciclarea bateriilor – primul pas către un standard industrial.
Regulile ASTM cereau o majoritate simplă, iar oricine participa putea vota. „Johnson Controls s-a prezentat la acea întâlnire și, aparent, citise regulamentul foarte bine”, spune Tim Whitehouse, consultant în energie și fost avocat EPA.
Dintre cei 98 de participanți eligibili, 80 reprezentau producători de baterii – inclusiv 50 de reprezentanți ai Johnson Controls. Propunerea a picat.
„Era destul de clar în sală că ne adunasem să facem asta și apoi Johnson Controls a decis că nu vrea”, spune James Meinert, prezent la întâlnire din partea Natural Resources Defense Council.
Johnson Controls și-a vândut ulterior divizia de baterii, care a devenit Clarios. Compania nu a răspuns întrebărilor despre meeting. A transmis doar: „Clarios are un angajament ferm față de standarde stricte la nivel global pentru producția și reciclarea bateriilor”.
Producătorii auto au exclus plumbul reciclat din rapoartele lor de sustenabilitate
Ani la rând, cei mai mari producători auto au celebrat eforturile lor de a proteja oamenii și planeta.
Au susținut în 2013 un acord global de limitare a comerțului cu mercur, folosit anterior în componente auto. Iar după articole care arătau exploatare prin muncă a copiilor în minele din Republica Democrată Congo, companiile auto au promis că vor folosi doar furnizori etici pentru aur și coltan, mineral esențial în sistemele electrice auto.
„Aceste minerale au apărut în presă și vedeai toate încălcările drepturilor omului”, spune Steven B. Young, profesor la Universitatea Waterloo. „Unele companii au zis: «Nu vrem așa ceva în lanțul nostru de aprovizionare. Ce putem face?»”. „Nu cred că plumbul a avut momentul ăsta”, a adăugat el.
Toți marii producători auto identifică acum minerale și metale dăunătoare mediului și sănătății dacă sunt obținute iresponsabil.
Hyundai, de exemplu, are o listă de minerale importante pentru „viitorul și mediul omenirii”. Le cere furnizorilor să le achiziționeze etic. General Motors a pus șase metale sub monitorizare strictă. Niciuna dintre companii nu menționează plumbul.
Alte companii au răspuns, dar nu au comentat întrebările NYT. Unele au indicat angajamente generale privind achiziția responsabilă. Volvo și Mitsubishi au trimis politici în care plumbul apare pe lista metalelor monitorizate. Nissan a spus că intenționează să elimine plumbul „acolo unde este tehnic posibil”.
În iulie, Ford a publicat cel mai recent raport de sustenabilitate, anunțând că „se autoimpune voluntar unui nou nivel de rigoare”.
„Transparența lanțului de aprovizionare și protecția drepturilor omului merg mână în mână”, a scris compania.
Raportul nu menționează plumbul.
Toyne a murit în 2015. Partenerul său din Green Lead, Mick Roche, spune că a învățat din eșec.
Ulterior, Roche a ajutat la crearea unui sistem global de certificare pentru diamante și aur. A fost mai ușor să convingă comercianții și producătorii să le pese de metalele prețioase din inele, coliere sau cercei decât de plumbul ascuns în bateriile auto.
„Asta era problema cu plumbul”, spune Roche. „Nu avea deloc farmec”.
Ştiri video recomandate
