Transnistria,
comerţul cu energie şi bazele militare americane din România
sunt principalele coordonate care au dominat relaţiile dintre
Bucureşti şi Moscova în ultimii ani. Atacurile au venit mai
ales din partea Bucureştiului: fie că Marea Neagră devine un lac
rusesc, fie că Moscova foloseşte energia ca instrument de presiune
politică. Moscova, însă, n-a făcut decât să ignore
atacurile. Oficialii ruşi au reacţionat doar când în
România au apărut bazele militare americane.
Zagreb,
iunie 2007. Summitul liderilor din Europa de sud-est
dedicat energiei. Invitat de onoare, nimeni altul decât
preşedintele rus Vladimir Putin. Şeful Kremlinului a avut întâlniri
bilaterale cu toţi reprezentanţii ţărilor participante. Mai puţin
cu preşedintele român. Atitudinea distantă a liderului rus
era explicabilă prin prisma atacurilor lansate de preşedintele
României care a acuzat Rusia că foloseşte energia ca
instrument pe presiune politică. Dar relaţiile cu Rusia au fost
tensionate chiar de la începutul mandatului lui Traian Băsescu.
În 2005, la San Francisco, Traian Băsescu a
comparat Marea Neagră cu un ?lac rusesc" şi a propus
?intervenţia comunităţii internaţionale în conflictele
îngheţate din zonă, înainte ca soluţia să ajungă una
militară". Un an mai târziu, în ianuarie
2006, îi repezea pe parlamentari ruşi din Adunarea
Parlamentară a Consiliului Europei la Strasbourg cu deja celebra
întrebare retorică ?Eu v-am intrebat de ce aţi stat 30 de
ani în România??.
Prezenţa bazelor militare americane
în România nu a fost o veste bunã pentru Moscova.
Şefii armatei ruse s-au declarat alarmaţi că Rusia va fi practic
înconjurată de baze militare americane. De la Kremlin, nu s-au
auzit însă niciodată riposte faţă de declaraţiile
liderului de la Bucureşti. Transnistria a fost o altă problemă
care a procupat administraţia de la Bucureşti. România nu a
fost luată în considerare ca parte direct interesată în
conflict, însă poziţia Bucureştiului a fost întotdeauna
potrivnică prezenţei trupelor ruseşti în zona
transnistreană.
Antena 3
