Până recent, Europa era văzută ca o ancoră de stabilitate pentru Europa. Acum, partidul cancelarului Friedrich Merz începe să disute dacă ar fi oportun să-și debarce propriul lider după puțin peste un an de mandat în fruntea guvernului german, relatează Politico. Totuși, liderul de la Berlin nu crede că poziția sa va fi în pericol la revenirea din vacanță.
„Mă gândesc că lucrurile se vor fi calmat puțin până în septembrie”, a declarat el, săptămâna trecută, la puțin timp după ce tensiunile interne din partid s-au accentuat după o remaniere guvernamentală.
E posibil ca Merz să subestimeze presiunea care se accentuează în propriul partid.
Înaintea alegerilor importante din septembrie, în cadrul cărora AfD-ul are o șansă realistă să obțină puterea într-un land german pentru prima oară, se discută pentru prima oară serios nevoia unui Kanzlertausch, o schimbare de cancelar în plin mandat.
Criticile publice la adresa lui Merz vin mai mult dinspre cei dezavantajați de remanierea guvernamentală, însă, în spatele cortinei, un număr tot mai mare de politicieni din CDU discută un scenariu aproape nemaivăzut în politica germană – înlocuirea liderului după puțin peste un an de mandat.
Reputația pentru stabilitate
Germania, cea mai mare economie a Europei, a fost multă vreme una dintre cele mai stabile democrații de pe continent, fără un istoric de schimbat lideri constant. De cealaltă parte, alte țări și-au făcut reputație din instabilitate – precum Italia sau Marea Britanie post-Brexit.
De această dată, lucrurile stau puțin diferit din cauza extremiștilor de dreapta care ar putea, pentru prima dată în istoria postbelică a Germaniei să pună mâna pe un guvern regional.
Teoria din spatele Kanzlertausch este că CDU va fi forțat să facă o schimbare dacă AfD-ul câștigă în Saxonia-Anhalt și că pierderea capitalului politic ar putea fi remediată prin schimbarea cancelarului.
Dar miza este foarte mare. AfD-ul este acum cel mai popular partid în sondajele naționale și va vrea să obțină și mai mult capital politic de pe urma instabilității guvernamentale.
Înlocuirea unui cancelar cu un altul din același partid cu câțiva ani înaintea expirării mandatului actualului parlament este un eveniment extrem de rar în politica germană și s-a mai întâmplat de doar două ori – la înlocuirea lui Konrad Adenauer (1967) și la înlocuirea lui Willy Brandt (1974).
În ambele cazuri, motivele au fost extrem de serioase – vârsta lui Adenauer era mult prea înaintată și nu-i mai permitea să-și exercite mandatul adecvat și descoperirea că un consilier personal al lui Brandt era spion STASI.
„Revoltă la Palat”
Actualul scenariu de tip Kanzlertausch, adică înlocuirea cancelarului, în care Hendrik Wüst, premierul landului vestic Renania de Nord-Westfalia, a devenit cel mai probabil succesor al lui Merz, este discutat pe larg în presa germană, inclusiv în cel mai recent număr al revistei Der Spiegel, a cărui copertă poartă titlul „Revoltă la Palat”.
Politicieni conservatori au confirmat existența acestor discuții interne în declarații anonime.
Nemulțumirea tot mai mare reflectă, potrivit acestora, scăderea încrederii în capacitatea lui Merz de a conduce țara și convingerea că nu va reuși să mențină partidul unit dacă AfD ajunge la putere în septembrie.
Sondajele arată că AfD ar putea obține majoritatea absolută în Saxonia-Anhalt pe 6 septembrie, în timp ce în Mecklenburg-Pomerania Occidentală se îndreaptă spre victorie, iar la Berlin este așteptat un rezultat bun la alegerile din 20 septembrie.
O altă temere este că unii politicieni CDU din estul Germaniei ar putea sprijini, după alegeri, un guvern regional condus de AfD, încălcând angajamentul de lungă durată al lui Merz de a nu permite niciodată extremei drepte să intre la guvernare.
Unul dintre politicienii citați a calificat deocamdată discuția drept „speculativă” și a afirmat că perioada de după alegerile din estul Germaniei va fi „decisivă” pentru viitorul cancelarului.
Aceștia au precizat și că, până în prezent, niciun personaj important din partid nu s-a pronunțat public împotriva lui Merz.
Cu toate acestea, neliniștea tot mai vizibilă este neobișnuită pentru un partid cunoscut de regulă pentru disciplina sa.
Apeluri la calm
Dacă Merz ar fi obligat să plece, acest lucru ar perturba serios sistemul politic german bazat pe consens. O asemenea schimbare ar avea loc la mai puțin de doi ani după destrămarea precedentei coaliții de centru-stânga și ar putea declanșa alegeri anticipate.
Kai Arzheimer, profesor de științe politice la Universitatea din Mainz, a afirmat că fragmentarea sistemului de partide din Germania, în care formațiunile de centru trebuie să formeze uneori coaliții incomode pentru a împiedica partidele tot mai populare de la periferia spectrului politic să ajungă la putere, a produs o schimbare profundă.
„Comparativ cu anii 1970 și 1980, Germania se confruntă de ceva vreme cu mult mai puțină stabilitate politică”, a spus el. „Totuși, după standardele a ceea ce a devenit normal în multe alte țări europene, s-ar putea spune și că Germania a ajuns pur și simplu acolo unde alții se află de mult timp”.
Între timp, au început să apară apeluri la reținere din întreg spectrul politic.
„O Uniune care se sfâșie singură nu folosește nimănui din centrul democratic”, a scris Christiane Hoffmann, fostă purtătoare de cuvânt a fostului cancelar Olaf Scholz, într-o amplă postare pe Twitter despre actuala dezbatere.
„Puțină stabilitate, vă rog”, a cerut ea. „Nu se mai aud decât bombăneli și behăit fără cap, fără ca nimeni să știe încotro se îndreaptă lucrurile. Europa este în flăcări. Ar putea câțiva oameni, vă rog, să-și păstreze sângele rece?”.
Cum s-ar putea produce schimbarea
Varianta care ar provoca cele mai puține perturbări ar fi ca Merz să se retragă de bunăvoie, iar succesorul său să fie ales cu majoritate de voturi. Dacă Merz refuză să plece, adversarii săi ar trebui să îl înlăture printr-o moțiune de cenzură constructivă, alegându-i simultan succesorul.
O asemenea manevră parlamentară extraordinară ar risca să destrame coaliția de guvernare formată din CDU, partidul său bavarez înrudit, Uniunea Creștin-Socială (CSU), și social-democrați.
Deocamdată, Merz continuă să beneficieze de sprijinul principalilor lideri conservatori
„Sunt ferm convins că Friedrich Merz va rămâne cancelar”, a declarat Markus Soeder, influentul premier al Bavariei și lider al CSU, într-un interviu acordat în weekend postului public ARD.
„Ar arunca tabăra conservatoare într-un haos total”, a spus Soeder despre o posibilă înlocuire a cancelarului.
„În plus, ar putea duce chiar la alegeri anticipate. Iar cine dorește acum alegeri noi, într-o situație ca aceasta și după tot ce s-a întâmplat până aici, nu face decât să favorizeze un singur lucru: aducerea radicalilor la putere. De aceea, sfatul meu insistent este să ne concentrăm asupra muncii care trebuie făcută și să petrecem mai puțin timp cu speculațiile din culise.”
La nivel național, sondajul agregat al Politico plasează AfD pe primul loc, cu 28% din intențiile de vot, în timp ce conservatorii lui Merz se află la 21%.
În același timp, numai 13% dintre germani se declară mulțumiți de activitatea lui Merz, potrivit celui mai recent sondaj de referință ARD-DeutschlandTrend, publicat luna trecută. Este cel mai scăzut nivel de susținere înregistrat de un cancelar în exercițiu în cei aproape 30 de ani de existență ai sondajului.
Popularitatea extrem de redusă a lui Merz reflectă dezamăgirea față de eforturile sale de relansare a economiei germane aflate în dificultate, precum și scepticismul populației față de reformele ample ale sistemelor de pensii și sănătate, greu de pus în aplicare și despre care se estimează că îi vor costa bani pe alegătorii obișnuiți.
Deocamdată, cea mai viabilă strategie politică a lui Merz pare să fie exploatarea aversiunii politicienilor față de risc, în încercarea de a păstra ceea ce a mai rămas din reputația Germaniei de țară caracterizată prin stabilitate politică.
„Nu îmi pot imagina prea mulți oameni din tabăra conservatoare spunând: «Aceasta este soluția și suntem dispuși să ne asumăm orice risc, în speranța că apoi ne vom descurca mai bine în sondaje»”, a declarat Arzheimer. „Ar fi o idee complet nebunească”.
