Industria de carne din Europă, care valorează 190 de miliarde de lire sterline, a devenit un punct de atracție global pentru forța de muncă externalizată. Companiile anagajează mii de migranți prin subcontractanți, agenții și cooperative false pe salarii cu pâna la 50% mai mici decât personalul angajat direct în aceleași fabrici.
Printre angajatorii care oferă muncitorilor condiții sub-standarde se numără și agențiile românești, care aduc lucrători din țări precum Nepal și Sri Lanka.
Peste 1 milion de oameni lucrează în sectorul european al cărnii, și sindicatele estimează că în unele țări mii de muncitori sunt angajați în condiții precare prin intermediul sub-contractanților și agențiilor.
Acestea sunt cele care se ocupă de tot: plată, program, cazare şi transportul lucrătorilor pe care îi recrutează.
Muncitorii nu au un contract de muncă încheiat direct cu angajatorul astfel că nici nu beneficiază de acelaşi drepturi de muncă ca lucrătorii nativi - e un sistem care scuteşte de responsabilitate fabricile în privinţa respectării drepturilor la odihnă, plăţii orelor suplimentare şi a răspunderii legale în cazul unor accidente de muncă.
Vizele lor depind de locurile de muncă pe care le obțin, dacă sunt concediați, devin imigranți ilegali
The Guardian a aflat că cei care muncesc în condiții precare au adesea un program de lucru nedefinit, contracte cu zero ore de muncă, fals statut de liber profesionist și nu beneficiază de concediu medical.
Muncitorii spun că trăiesc în condiții extrem de precare în țări a căror limbă nu o vorbesc și, prin urmare, nu pot înțelege termenii contractelor și drepturile legale pe care le au, și vorbesc despre faptul că le sunt percepute chirii ridicate pentru cazarea supraglomerată și sunt obligați să lucreze perioade mari de timp până la prima plată.
„În România, abuzăm lucrătorii nepalezi în același mod în care românii sunt abuzați în altă parte”, a spus Nora Labo, care a lucrat pentru Uniunea Muncitorilor Independenți din Iralnda.
Nicolas Schmit, comisarul european al muncii și drepturilor sociale, a declarat că îi revine fiecărui stat membru în parte să aplice legislația muncii. „Legislația UE e clară: tuturor muncitorilor angajați de agenții și sub-contractanți trebuie să li se garanteze aceleași drepturi ca și angajaților permanenți. Autoritățile naționale trebuie să aplice aceste reguli.”
În Olanda (unul dintre cei mai mari exportatori europeni de carne, cu vânzări de 8,8 miliarde de euro anul trecut) inspectoratul muncii afirmă că 90% din forța de muncă e constituită din imigranți, majoritatea cu contracte precare.
În Italia, peste 21.000 de persoane lucrează în industria cărnii. Peste 50% din forţa de muncă în sacrificare şi 25% în procesarea cărnii sunt migranţi din estul Europei, Balcani, Africa de Nord şi Centrală şi Asia de Est. Aceştia sunt tot mai frecvent angajaţi prin intermediul cooperativelor de muncitori şi pot costa companiile din sectorul cărnii cu până la 40% mai puţin decât omologii lor angajaţi direct, potrivit sindicatelor.
Pe măsură ce economiile unor țări precum Polonia s-au ameliorat și necesitatea unei surse perpetue de mână ieftină de lucru s-a accentuat, căutarea s-a extins pe plan global, la țări precum Ucraina, Belarus, Kazahstan, Vietnam, Filipine, Timorul de Est, Georgia, India, China și Armenia.
