
Într-un pas revoluționar spre obținerea energiei sustenabile, Statele Unite au livrat un magnet supraconductor uriaș, înalt de aproape 18 metri, către proiectul ITER din Franța — un moment-cheie în efortul global de a valorifica energia fuziunii nucleare, scrie Sustainability Times.
Fuziunea nucleară: puterea stelelor, adusă pe Pământ
Fuziunea nucleară, adesea considerată „Sfântul Graal” al energiei, pare mai aproape ca niciodată datorită proiectului ITER — o inițiativă internațională de proporții care urmărește să reproducă pe Pământ procesul ce alimentează Soarele. Recent, un element esențial al acestui proiect a ajuns în sudul Franței: solenoidul central — un magnet supraconductor colosal, menit să mențină plasma necesară reacțiilor de fuziune.
Solenoidul central: o minune tehnologică
Acest magnet nu este unul obișnuit. Având o înălțime de aproximativ 18 metri și compus din șase module magnetice, fiecare cântărind în jur de 121 de tone, solenoidul central este responsabil pentru inițierea și susținerea plasmei în interiorul reactorului ITER. Datorită forțelor uriașe generate în timpul reacțiilor de fuziune, solenoidul necesită o structură de susținere extrem de robustă — supranumită „exoscheletul magnetic” — care să îl protejeze.
Potrivit inginerului David Vandergriff de la Laboratorul Național Oak Ridge, „Solenoidul nu ar putea funcționa fără această structură de susținere solidă.” Proiectarea și realizarea acestui ansamblu au reprezentat o provocare inginerească remarcabilă.
Efortul uriaș din spatele construcției
Construcția structurii de susținere a implicat opt companii americane, printre care Superbolt din Pennsylvania, care a avut un rol crucial în dezvoltarea tehnologiei necesare pentru menținerea integrității sistemului. Una dintre cele mai dificile sarcini a fost realizarea a 27 de conectori verticali („plăci de legătură”), fiecare având aproape 15 metri lungime și fiind fabricate dintr-o singură bucată.
Inginerul Freudenberg, implicat direct în proiect, a relatat că inițial exista scepticism privind posibilitatea realizării acestor componente într-o singură piesă. Cu toate acestea, echipele au colaborat cu forje specializate pentru a obține precizia și rezistența necesare, exemplificând inovația ce definește proiectul ITER.
Asamblarea finală și pașii următori
La situl ITER din Saint-Paul-lez-Durance, Franța, asamblarea finală a solenoidului central este în plină desfășurare. Patru dintre cele șase module au fost deja instalate, iar ultimele două urmează să fie integrate până la finalul anului. Această etapă marchează încheierea unui proiect american început în urmă cu peste un deceniu.
Montarea solenoidului reprezintă un pas esențial în calendarul ITER. Totuși, drumul către un reactor de fuziune complet operațional este lung — ținta este anul 2040. Urmează instalarea altor componente vitale care vor aduce fuziunea mai aproape de realitate.
ITER: un efort global pentru energia viitorului
ITER este cel mai mare reactor experimental de fuziune nucleară din lume, reunind 35 de țări participante — inclusiv toate statele UE, SUA, China, India, Japonia, Coreea de Sud și Rusia. Scopul este de a demonstra fezabilitatea energetică a fuziunii, vizând o producție de 500 MW dintr-un input de doar 50 MW.
Proiectul, inițial estimat la 5,5 miliarde de dolari, a ajuns acum la peste 24 de miliarde, din care Uniunea Europeană suportă aproape jumătate. Cu toate provocările întâmpinate — de la întârzieri la depășiri de buget — ITER rămâne un simbol al colaborării științifice internaționale și un far de speranță pentru energia curată a viitorului.
Un viitor alimentat de fuziune?
Pe măsură ce ITER avansează, lumea întreagă privește cu speranță. Succesul acestui proiect ar putea revoluționa modul în care producem energie, oferind o sursă aproape inepuizabilă și curată. Va reuși ITER să livreze ceea ce promite și să inaugureze o nouă eră a abundenței energetice? Rămâne de văzut — dar potențialul este uriaș.