De zece ani, Uniunea Europeană încearcă să găsească o soluție comună pentru migrație. De la 1 ianuarie 2026, o are – cel puțin pe hârtie. Pactul privind migrația intră în vigoare și schimbă regulile pentru toate cele 27 de state membre, inclusiv pentru Polonia, care deocamdată este exceptată, dar nu pentru totdeauna, scrie Euronews.
De mult timp, migrația necontrolată spre Uniunea Europeană reprezintă o problemă fără soluție clară. Situația s-a agravat după 2015, când declarațiile cancelarului german de atunci, Angela Merkel, au fost interpretate pe scară largă drept o invitație deschisă adresată migranților să vină în UE.
Instituțiile europene lucrează în continuare la găsirea unor soluții comune și la construirea unei politici coerente în domeniul migrației – în mare parte sub presiunea statelor cel mai afectate: Grecia, Spania, Cipru și Italia. Granițele maritime sunt mult mai greu de supravegheat, motiv pentru care marea majoritate a migranților neregulamentari intră în Uniune prin aceste țări.
Comisia condusă de Jean-Claude Juncker a propus ca toate statele membre să împartă povara primirii migranților printr-un mecanism de relocare. Statele care ar fi refuzat să participe urmau să plătească penalități financiare – s-a avansat chiar și suma de 200.000 de euro pentru fiecare migrant neacceptat.
În 2018, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria și Austria au respins relocarea obligatorie la un summit UE. Problema, însă, nu a dispărut – și nici ideea.
De doi ani, se lucrează la un pact privind migrația, menit să reformeze politica actuală.
Ce prevede Pactul privind migrația
Reguli comune
Pentru prima dată, toate cele 27 de state membre vor trebui să aplice un set unic de reguli privind controlul frontierelor, procedurile de azil, condițiile de primire a migranților și mecanismul de solidaritate pentru relocarea solicitanților de azil între țări.
Renunțarea la regula „primei țări”
Până acum, s-a aplicat sistemul Dublin, conform căruia responsabilitatea pentru un migrant revenea țării în care acesta ajungea prima dată. Dacă cineva intra în UE pe mare, prin Grecia, Atena era responsabilă. Dacă acel migrant era deportat din Germania sau Belgia, era trimis înapoi în Grecia. Această regulă va fi eliminată.
Principiul „solidarității obligatorii”
Toate statele UE vor împărți responsabilitatea pentru migranții care intră în Uniune. Fiecare țară va trebui fie să primească migranți – numărul fiind calculat în funcție de populație, PIB și situația generală a statului –, fie să contribuie financiar: plătind o sumă echivalentă dacă refuză să accepte migranți sau finanțând, de exemplu, construirea de infrastructură.
Statele UE au fost împărțite în trei categorii:
Țări beneficiare ale Pactului: Cipru, Grecia și Spania. O parte dintre migranții aflați pe teritoriul lor vor fi redistribuiți către alte state membre, iar cele trei țări vor primi și sprijin financiar.
Țări aflate sub presiune: Polonia, Croația, Austria, Estonia și Cehia, printre altele. Unele state se află într-o situație excepțională – Polonia, de exemplu, gestionează simultan un aflux masiv de refugiați din Ucraina și o criză iminentă la granița cu Belarus. Prin urmare, este temporar exceptată de la mecanismul de solidaritate.
Țări care acordă asistență: toate celelalte state membre, obligate să contribuie la rezolvarea crizei fie acceptând migranți, fie plătind.
În decembrie 2025, pe baza unui raport, s-a calculat că numărul de persoane care urmează să fie relocate în 2026 se ridică la 21.000. Până acum, Slovacia și Ungaria au anunțat că nu vor accepta pe nimeni.
Pactul va funcționa ca un mecanism permanent. În fiecare an, Comisia Europeană va elabora un raport privind situația migrației în fiecare stat membru.
Statele vor putea solicita o exceptare de la sistem invocând o situație de urgență, dar decizia finală va aparține Comisiei. La mijlocul anului, Comisia va face și o evaluare intermediară a modului în care pactul funcționează în practică.
Ce nu prevede Pactul
Contrar unei credințe răspândite, pactul privind migrația nu prevede înființarea unor centre de returnare în afara UE. Această propunere apare într-un alt document european – regulamentul privind un sistem comun de returnare a migranților –, care conține prevederi pentru prelungirea perioadei de detenție la maximum doi ani și introducerea unei interdicții duble de intrare. În baza acestui regulament, statele UE ar putea încheia acorduri cu țări terțe pentru înființarea unor astfel de centre.
Guvernul Giorgiei Meloni a fost primul care a testat această abordare, semnând acorduri cu Albania, printre altele. Problemele juridice nu au întârziat să apară: instanțele italiene au declarat acordurile ilegale, iar Curtea de Justiție a UE a ridicat și ea obiecții. Regulamentul ar urma să clarifice situația juridică. Rămâne însă provocarea de a convinge țările din afara UE – de regulă prin stimulente financiare – să semneze astfel de acorduri.
Regulamentul va fi supus votului în Parlamentul European săptămâna viitoare, în sesiunea plenară.
Ce înseamnă pentru Polonia
Din cauza războiului din Ucraina și a crizei de la granița cu Belarus, Polonia a fost temporar exceptată de la obligația de a reloca migranți în 2026. Această exceptare nu este însă permanentă.
Situația va fi reevaluată la mijlocul anului, în cadrul revizuirii funcționării Pactului, și din nou în decembrie, când Comisia va prezenta raportul anual. Dacă se va constata că Polonia se confruntă în continuare cu o situație de urgență, obligația de relocare va fi suspendată pentru încă un an.
În cazul în care Comisia va aprecia că presiunea asupra Poloniei s-a redus, obligația va deveni aplicabilă și pentru aceasta.
Ştiri video recomandate
