O femeie din Regatul Unit și-a pierdut verigheta și inelul de logodnă după ce fiica ei de 3 ani le-a aruncat din greșeală într-un sac de gunoi în timpul curățeniei. Deși sacul ajunsese deja într-un depozit de deșeuri, angajații centrului au decis să o ajute.
Când Katie Thomas, din Guernsey, a observat că inelul de logodnă și verigheta îi lipseau de pe deget, a fost imediat cuprinsă de groază. Bijuteriile prețioase cel mai probabil ajunseseră la gunoi după ce făcuse curățenie în casă, ajutată de fiica ei de trei ani, Phoebe.
Însă, până să-și dea seama, conținutul sacului fusese deja dus în zona de sortare, undeva într-un morman cu alte deșeuri. Cu toate acestea, o echipă de muncitori a decis să încerce să le recupereze. În cele din urmă, au găsit un sac negru cu două pungi albe mai mici în interior, exact așa cum îl descrisese Katie. Când a deschis sacul acasă, nu i-a venit să creadă: inelele se aflau la fundul pungii.
„Când mi-am dat seama că inelele s-au pierdut, mi s-a făcut rău”
Femeia, profund emoționată, a mulțumit tuturor celor care au ajutat-o și i-a numit „eroi”. Drept recunoștință, le-a dus o cutie cu gogoși la centrul de colectare a deșeurilor.
Katie i-a lăudat pe acești „eroi adevărați” care au „muncit neobosit” pentru a-i găsi inelele pierdute — aruncate accidental la gunoi într-un sac menajer, în timp ce făcea ordine prin casă.
Ea a povestit că a contactat serviciul Guernsey Waste, care i-a spus inițial: „Ne temem că sacul dumneavoastră negru a fost deja procesat.”
Totuși, angajații au revizuit imaginile CCTV pentru a urmări vizita ei la centrul Longue Hougue și au început să caute.
Katie a spus că echipa a „făcut mai mult decât era necesar” pentru a-i identifica sacul. A fost lăsată să-l ia acasă și să-l deschidă ea însăși. Apoi a declarat: „Au săpat la propriu prin munți de gunoi ca să-mi aducă înapoi inelele. A fost cu adevărat ca și cum ai căuta un ac într-un car cu fân — dar au reușit. Sunt profund recunoscătoare.”
Katie a mai spus: „Când mi-am dat seama că inelele s-au pierdut, mi s-a făcut rău — aveau o valoare sentimentală imensă, deveniseră parte din mine. Când le-am găsit, a fost ca o eliberare uriașă. Nu știam dacă să plâng sau să râd de fericire. Am fost atât de ușurați.”
Ea a continuat: „Nu le putem mulțumi îndeajuns pentru ce au făcut. Bunătatea, determinarea și umorul lor au transformat o pierdere sfâșietoare într-un final fericit incredibil. Au făcut mai mult decât era obligația lor.”
Katie a spus că de acum înainte va fi mult mai atentă: „Dacă îmi dau jos inelele, vor fi puse într-o cutiuță cu lacăt.” Și a adăugat, zâmbind: „Va fi o poveste pe care o vom putea spune mulți ani, mai ales când fiica mea va crește.”