Un nou studiu arată că anotimpurile nu arată la fel peste tot, chiar și atunci când vorbim despre regiuni aflate la aceeași latitudine și despărțite doar de distanțe mici. Iar diferențele nu sunt deloc minore: natura funcționează după propriul ei calendar, mult mai complicat decât modelul clasic „primăvară–vară–toamnă–iarnă”, scrie Live Science.
Cercetătorii au realizat o hartă extrem de detaliată a „ritmurilor sezoniere” la nivel global, folosind date din satelit colectate pe parcursul a 20 de ani. Harta arată momentele în care începe și se termină sezonul de vegetație sau perioadele cheie din viața plantelor. Iar surpriza a fost uriașă: zone aflate foarte aproape una de alta au cicluri sezoniere complet diferite.
Aceste diferențe ar putea explica de ce unele ecosisteme sunt atât de bogate în specii, de ce apar organisme noi și chiar de ce boabele de cafea din Columbia sunt recoltate în perioade diferite, în funcție de regiune, spun autorii studiului.
„Sezonalitatea este adesea percepută ca un ritm simplu – iarnă, primăvară, vară, toamnă – însă ‘calendarul naturii’ este mult mai complex”, explică autorul studiului, Drew Terasaki Hart, ecolog și analist de date la Commonwealth Scientific and Industrial Research Organization (CSIRO) din Australia. „Acest lucru este mai ales valabil în regiunile în care forma și momentul ciclului sezonier local diferă dramatic de la o zonă la alta. Iar asta poate avea implicații uriașe pentru ecologie și evoluție”.
Cercetătorii arată că modelul simplu de creștere sezonieră se potrivește bine pentru regiunile de latitudine înaltă – cum sunt mare parte din Europa și America de Nord. Însă în zone tropicale sau aride povestea se schimbă radical.
Pentru acest studiu, echipa a analizat două decenii de date din satelit care urmăresc modul în care vegetația reflectă lumina în infraroșu, ceea ce permite măsurarea ciclurilor de creștere ale plantelor. Concluzia: pe versanții montani din tropice sau în zonele cu climă mediteraneană, anotimpurile nu mai sunt „sincronizate”. În aceste regiuni, lumina și apa contează mai mult pentru plante decât temperatura.
„Harta noastră prezice diferențe geografice puternice în momentul înfloririi și în gradul de înrudire genetică pentru o mare varietate de specii de plante și animale”, spune Drew Terasaki Hart. „Explică chiar și geografia complicată a sezonului de recoltare a cafelei în Columbia – o țară în care fermele de cafea despărțite doar de o zi de mers cu mașina peste munți pot avea cicluri reproductive la fel de diferite ca și cum s-ar afla în emisfere opuse”.
Aceste „universuri sezoniere” complet diferite, aflate pe distanțe foarte scurte, ar putea fi unul dintre motivele pentru care regiunile tropicale au o biodiversitate atât de mare. Dacă plantele și animalele intră în cicluri diferite de reproducere, în timp ele se pot separa din punct de vedere evolutiv și pot apărea specii noi.
Rezultatele ar putea ajuta și la înțelegerea modului în care evoluează speciile în alte ecosisteme – cum ar fi mediile fluviilor sau oceanelor – dar și cum se adaptează natura la schimbările climatice.
„Propunem direcții de cercetare extrem de promițătoare pentru biologia evolutivă, ecologia schimbărilor climatice și studiul biodiversității, dar această perspectivă asupra lumii are implicații interesante și în alte domenii, precum agricultura sau epidemiologia”, a mai spus Terasaki Hart.