Cercetătorii din China au realizat ceea ce pretind a fi primele mostre de diamant hexagonal pur, o variantă rară, teoretizată, de diamant găsit în meteoriți de pe planetele pitice distruse, potrivit livescience.com.
Diamantul natural, numit și diamant cubic, a fost considerat cel mai dur material natural de pe Pământ atât de mult timp încât scara de duritate Mohs, care evaluează rezistența mineralelor la zgârieturi, folosește diamantul ca limită superioară a scalei. Este numit diamant cubic datorită aranjamentelor sale ordonate de atomii de carbon într-o structură cubică. În schimb, diamantul hexagonal organizează atomii de carbon într-o rețea formată din hexagoane, ca un fagure de miere.
În 1962, cercetătorii de la Centrul de Cercetare a Cărbunelui din Pittsburg au emis teoria că straturile de atomi de carbon care alcătuiesc diamantul ar putea fi organizate într-o rețea hexagonală în loc de una cubică, datorită modului în care carbonul formează legături cu alți atomi de carbon. În 1967, cercetătorii au descoperit diamantul hexagonal - sau lonsdaleit - în laborator, suspectând că ar putea fi mai dur decât diamantul cubic.
Au început să îl caute într-un tip special de meteorit bogat în diamante numit ureilit, care se formează din mantaua planetelor pitice distruse. Primele detectări ale diamantului hexagona au fost documentate într-o lucrare din 1967; trei meteoriți Canyon Diablo (fragmente ale unui asteroid care a creat un crater mare în Arizona) cu aproximativ 30% faze hexagonale și 70% faze cubice de diamant și meteoriți Goalpara (găsiți în Assam, India) care aveau o cantitate mică de diamant hexagonal.
Dovezi majore că diamantul hexagonal este un material real
Nu toată lumea este de acord că lonsdaleitul Canyon Diablo există. Unii oameni de știință au crezut că dovezile ar putea fi explicate prin diamantul cubic imperfect care era stivuit haotic și nu erau convinși că lonsdaleitul fusese detectat în studiile anterioare. Cu toate acestea, mai multe studii recente au identificat lonsdaleit în meteoriți și în probe de laborator, inclusiv un studiu din 2025 care a produs cantități mici din acesta în laborator.
Cea mai mare provocare în identificarea lonsdaleitului este lipsa probelor pure; În multe cazuri, este amestecat cu diamant cubic, grafit și alte minerale. Acest lucru face dificilă - sau chiar imposibilă - testarea și măsurarea proprietăților sale unice.
Noul studiu, publicat pe 4 martie în revista Nature, a abordat această problemă prin crearea mai multor mostre de diamant hexagonal pur cu un diametru de aproximativ 1,5 milimetri - suficient de mari pentru a măsura proprietățile materiale ale mostrelor. Echipa a descoperit că diamantul hexagonal este atât mai rigid, cât și mai dur decât diamantul cubic și că rezistă la oxidare mult mai bine decât diamantul cubic. Aceasta înseamnă că diamantul hexagonal poate tolera temperaturi mult mai ridicate fără ca suprafața sa să se murdărească prin reacția cu oxigenul, ceea ce este important pentru aplicații precum forajul.
Studiul oferă, de asemenea, dovezi majore că diamantul hexagonal este un material real. Conform studiului, „analizele structurale și spectroscopice, susținute de simulări dinamice moleculare la scară largă, confirmă fără echivoc identitatea HD (diamantului hexagonal)”.
Diamantul hexagonal ar putea îmbunătăți procesele și uneltele care se bazează în prezent pe diamant cubic, cum ar fi uneltele de găurire și tăiere, lustruirea acoperirilor abrazive și disiparea căldurii de la electronice.
Ştiri video recomandate
