Sigur, nu toţi părinţii consideră că au un copil obraznic dacă acesta mâzgăleşte pereţii casei sau dacă nu vrea să împartă jucăriile cu fraţii. Ei privesc lucrurile acestea ca pe acţiuni specifice copilăriei. Prin urmare, aşa cum subliniam mai sus, este important modul în care părinţii îşi investesc copilul, importante sunt aşteptările lor cu privire la cel mic şi propria lor imagine despre copilărie. Această imagine este construită din amintiri şi impresii din copilăria lor, din norme sociale, cultura din care fac parte etc.
La celălalt capăt se află copilul cu propriile lui aşteptări, propria lui imagine despre viaţă, despre ce înseamnă autonomia şi individualitatea. În întâlnirea dintre copil şi părinţi fiecare contribuie în mod activ la această relaţie. Dacă părinţii văd în copilul lor un copil obraznic ar trebui să se întrebe de ce acest copil care creşte într-o familie cu reguli şi aşteptări specifice alege, la un moment dat, să se revolte prin încălcarea limitelor cunoscute de toţi membrii ei. De asemenea, părinţii îşi pot aminti din copilăria lor că această perioadă reprezintă o tensiune continuă dată de nevoia de autonomie şi dorinţa de a le fi pe plac părinţilor.
Să ne gândim câteva clipe la un bebeluş care este foarte atent la ceea ce se întâmplă în jurul lui, care explorează şi descoperă noi obiecte, care îşi mişcă mâinile şi picioarele. Pentru un bebeluş, a face aceste lucruri înseamnă a fi viu. Mama sau persoana de îngrijire este în preajma lui şi îl ajută în această experienţă precoce de cunoaştere şi descoperire a unei lumi străine lui. Pentru un copil mai mare, a fi viu poate presupune uneori încălcarea limitelor puse de cei din exterior. A fi viu înseamnă a experimenta trăiri şi emoţii de tot felul, chiar şi dintre cele neplăcute. A fi viu, pentru copil, înseamnă a i se permite să se revolte uneori fără ca acest lucru să ducă la pierderea iubirii părinteşti. Să i se perimită ca uneori să mai fie şi „obraznic”. Toate acestea însumează experienţe din care copilul va învăţa. Iar învăţarea de acest fel duce la creştere.
Alexa Pleşcan este psiholog şi psihoterapeut pentru copii şi adolescenţi. Pentru consultaţii în Bucuresti vă puteţi programa la numărul de telefon 0735 524 756 sau la [email protected]
