Dave Green și Andrea Urmston au descoperit că se înțeleg de minune, când drumurile lor s-au intersectat în timp ce lucrau în roluri diferite la Aeroportul Manchester din Marea Britanie. Cei doi străini s-au apropiat atât de mult încât puteau să își termine unul altuia propozițiile - lucru care avea să capete sens când au aflat adevărul. Dave era fratele biologic al Andreei, dar fusese adoptat de o altă familie când era bebeluș.
„Tremuram, pur și simplu tremuram, iar inima îmi bătea foarte tare”, a povestit Andrea pentru BBC. „În sfârșit îl găsisem. Este de necrezut.”
Cum au afla că sunt frați
În 2005, Dave administra stația de autobuze a aeroportului, iar Andrea se ocupa de întreținerea automatelor de vânzări. În următorii doi ani au devenit prieteni apropiați, trimițându-și mesaje și sunându-se unul pe celălalt atunci când nu erau la serviciu.
Într-o zi, în timpul unei conversații telefonice, Dave i-a spus Andreei ceva ce nu mai menționase niciodată înainte. Fusese adoptat, iar numele său de la naștere fusese Stuart Proudlove.
„Pur și simplu am încremenit și nu am spus nimic timp de un minut”, a spus Andrea.
Numele ei de fată era Proudlove și avusese un frate care fusese adoptat înainte ca ea să se nască.
„Nu este un nume foarte răspândit și trebuia să fie el. În afară de familie, nu mai auzisem niciodată acel nume de familie nicăieri altundeva”, a adăugat ea.
A sunat-o imediat pe mama ei, Susan, pentru a verifica data nașterii fratelui ei pierdut de mult timp. Se potrivea: 24 martie 1966. L-a sunat imediat înapoi pe Dave.
„I-am spus: «Trebuie să fii tu, trebuie să fii tu», și i-am spus: «Trebuie să te văd», așa că m-am dus să îl iau”, a povestit Andrea.
Trecea în fiecare zi chiar pe lângă casa mamei sale, fără să știe
În timp ce conduceau spre casa mamei lor, Dave și-a dat seama unde se afla. Mergeau pe traseul de autobuz pe care îl făcea înainte să devină manager.
Vechiul lui traseu trecea chiar pe lângă casa mamei sale și pe lângă școala la care învățase Andrea. Fusese la o distanță de doar câțiva pași de familia sa biologică fără să își dea seama.
Susan a spus că întâlnirea cu Dave a fost un moment ireal.
„Au fost multe lacrimi. Apoi pur și simplu ne-am îmbrățișat cu toții”, a spus Andrea. „Nu-mi venea să cred că reușisem să îi aduc împreună pe fratele meu și pe mama mea, a fost uimitor.”
Mama Andreei îi spusese când aceasta era mai mică faptul că avea un frate. Îi povestise că fusese dat spre adopție și că ajunsese la o femeie minunată care nu putea avea copii.
„Imediat am vrut să mă duc și să îl sun, ca să putem să ne jucăm”, a spus Andrea.
Susan a spus că încercase să își găsească fiul cu ajutorul Armatei Salvării, dar nu reușise.
„Am întrebat dacă putem merge să îl aducem înapoi”, a spus Andrea. „Mi-a explicat că lucrurile nu funcționau așa, așa că i-am promis că într-o zi îl voi găsi pentru ea.”
Acum, în sfârșit, erau reuniți.
„Își dorise asta încă de când eram atât de mică încât nici nu îmi amintesc”, a adăugat Andrea. „Așa că da, i-am oferit acel lucru. I-am promis că o voi face.”
Dave știa că e adoptat dar nu a simțit nevoia să își caute mama naturală
Pe șemineul din casa lui Susan se afla o fotografie cu Dave când era bebeluș. Fusese trimisă de părinții adoptivi ai lui Dave mamei sale biologice la câteva zile după adopție. Aceeași fotografie fusese expusă și în casa părinților săi adoptivi.
Dave știa încă de la vârsta de 10 ani că fusese adoptat, deoarece părinții lui adoptivi îi arătaseră documentele. Dar a spus că a avut o copilărie foarte fericită și că nu simțise niciodată dorința de a-și căuta mama biologică.
„Nu am simțit că trebuia să pornesc în căutarea ei sau că aveam întrebări fără răspuns”, a adăugat el.
„Câștigul la loterie”
Pentru toți trei, faptul că s-au găsit unii pe alții a fost o experiență care le-a schimbat viața.
„Am trecut de la o perioadă în care aveam foarte puține lucruri pozitive în viața mea, la momentul în care am aflat că cea mai bună prietenă a mea era sora mea”, a spus Dave.
„Îmi găsisem mama biologică și reușisem cumva să o fac cu adevărat fericită. Și descoperisem o familie despre care nici măcar nu știam că există.”
Mama lor a murit recent, dar amândoi au spus că se bucură că ea a avut ocazia să fie reunită cu fiul ei.
„Era atât de nerăbdătoare să te găsească, să se asigure că ai avut o viață foarte bună”, i-a spus Andrea.
Pentru Andrea, reuniunea a fost dulce-amăruie. Își dorise ani de zile să își găsească fratele.
„Mama și tata s-au despărțit, din păcate, iar eu am trecut prin multe momente grele știind că Dave era acolo undeva, dar nu știam unde.”
Cei doi au spus că acum profită la maximum de timpul pe care îl au împreună, după ce s-au mutat unul cu celălalt în Kidsgrove, Staffordshire.
Regăsirea a fost, după cum au spus ei, „câștigul lor la loterie”.
