În 1984, cercetătorii de la National Marine Mammal Foundation (NMMF) au avut parte de o surpriză neașteptată în timp ce studiau un grup de delfini și balene. Din incintă se auzeau sunete ciudat de familiare – voci care semănau izbitor cu cele umane, scrie IFL Science.
Lucrurile au devenit și mai bizare când un scafandru, ieșind din apă, a întrebat derutat: „Cine mi-a spus să ies afară?”. Îndemnul nu venea însă de la colegi, ci de la unul dintre „rezidenți”: o balenă beluga (delfin alb) pe nume NOC.
NOC, balena care imită
NOC fusese adus la fundație în 1977, împreună cu alte două beluga capturate în Manitoba, Canada. Spre uimirea echipei, el putea produce vocalize mult mai joase decât cele obișnuite pentru specia lui, ajungând pe un registru asemănător cu cel al oamenilor.
Cum reușea? Belugile au niște structuri speciale, numite ”buze fonice”, aflate deasupra pasajelor nazale. Prin creșterea presiunii aerului care trecea prin aceste pasaje, NOC își putea modifica vocea astfel încât să imite vorbirea umană. Cu timpul, cercetătorii l-au și antrenat să „vorbească” la comandă – o performanță extrem de rară pentru balene.
Desigur, nu era un „vorbitor” în adevăratul sens al cuvântului, așa cum sunt papagalii, dar imitațiile lui erau suficient de bune încât să-i păcălească uneori pe oameni.
Belugile, „canarii mării”
Nu e prima dată când aceste mamifere marine impresionează prin abilitățile lor vocale. Belugile sunt poreclite „canarii mării” datorită gamei variate de sunete pe care le pot produce: scâncete, pocnituri, bâzâituri și triluri.
Secretul lor stă și în „melon”, organul plin de grăsime situat pe frunte, care are rol esențial în comunicare și ecolocație. Conform cercetătoarei Jaclyn Aubin de la Universitatea din Windsor, structura unică a acestui organ – alcătuită din mușchi, țesuturi și grăsimi cu proprietăți acustice diferite – permite belugilor să își moduleze sunetele și chiar să transmită semnale vizuale.
Complexitatea comunicării
Până acum, oamenii de știință nu au reușit să catalogheze complet repertoriul vocal al belugilor. Se știe, însă, că folosesc apeluri de contact pentru a menține legătura în grupuri sau între mame și pui.
În acest context, încercările lui NOC de a imita oamenii adaugă un strat suplimentar de mister. Dacă aceste balene pot modifica atât de mult sunetele, cine știe câte alte surprize ne mai rezervă comunicarea lor?