În timpul Triasicului, acum aproximativ 205 milioane de ani, o rudă recent identificată a crocodililor moderni își urmărea prada, însă nu în apă, arată un nou studiu.
La fel ca alte rude străvechi ale crocodililor, această specie nou identificată nu ajunsese încă să trăiască în mediul acvatic. În schimb, își vâna prada pe uscat, asemănător unui vulpe sau unui șacal modern, au declarat cercetătorii.
Ar fi fost un prădător de temut, iar fosila sa sugerează o „specializare pentru o mușcătură puternică”, au scris cercetătorii în studiu.
› Vezi galeria foto ‹
Specimenul a fost descoperit inițial cu decenii în urmă, în 1948, la Ghost Ranch, în statul New Mexico, într-un sit bine cunoscut pentru acumulările de dinozauri morți.
La acea vreme, a fost catalogat provizoriu drept un exemplar de Hesperosuchus agilis, o rudă timpurie, de dimensiuni mici, a crocodililor și aligatorilor. Însă noul studiu arată că botul neobișnuit de scurt și craniul gros, întărit, diferențiază această creatură ca fiind un gen și o specie complet noi, deși a trăit — și a murit — în același timp și în același loc ca H. agilis.
„Aceasta este prima dovadă cu adevărat solidă pe care o avem despre coexistența a două crocodylomorfe cu aspect funcțional diferit”, a declarat coautoarea studiului, Miranda Margulis-Ohnuma, paleontolog la Universitatea Yale, pentru Live Science. Crocodylomorfele includ crocodilii, aligatorii, caimanii moderni și rudele lor dispărute.
„A stat în subsolul Muzeului Peabody de la Yale timp 75 de ani”
Fosila creaturii cu bot scurt, denumită recent Eosphorosuchus lacrimosa, a fost descoperită într-o formațiune din Triasicul târziu (n.r. între 237 și 201 milioane de ani în urmă). S-au păstrat craniul animalului, oasele uneia dintre picioarele din spate, o vertebră și trei solzi. Creatura ar fi avut dimensiunea unui câine mare.
„A stat în subsolul Muzeului Peabody de la Yale timp de, literalmente, 75 de ani”, a spus Margulis-Ohnuma. „Oamenii veneau uneori să o vadă, dar nu fusese niciodată identificată.”
În noul studiu, publicat miercuri (15 aprilie) în revista Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences, Margulis-Ohnuma și colegii săi au analizat în detaliu fosila și au comparat-o cu o fosilă de H. agilis găsită la aproximativ 5 metri distanță.
Animalele din această zonă a sitului Ghost Ranch au trăit în același timp și au murit și au fost îngropate într-un singur eveniment, posibil o inundație.
E. lacrimosa are un bot mult mai scurt decât H. agilis, au descoperit cercetătorii. De asemenea, prezintă un os postorbital mai mare, de formă triunghiulară — un os al craniului — precum și caracteristici corespunzătoare la nivelul maxilarului inferior, care ar fi putut susține mușchi puternici pentru mușcătură. Împreună, aceste trăsături sugerează că animalul avea o mușcătură foarte puternică.
„Pentru crocodilienii timpurii avem foarte puține date, așa că fiecare fosilă nouă schimbă povestea”
Pentru că E. lacrimosa și H. agilis au trăit în același habitat, cercetătorii suspectează că ocupau nișe ecologice diferite. De exemplu, crocodilienii cu bot mai scurt s-ar fi putut hrăni cu pradă mai mare și mai puțin agilă decât speciile cu bot mai lung.
„Este foarte interesant că nu este vorba despre o linie evolutivă care abia începe să se dezvolte — la acest moment există deja diversitate”, a spus Margulis-Ohnuma. „Obținem practic o imagine de ansamblu asupra începuturilor diversității funcționale la crocodili.”
Oamenii de știință nu cunosc foarte multe despre etapele timpurii ale evoluției crocodylomorfelor. Nu există multe astfel de animale înregistrate în fosile, a spus Margulis-Ohnuma, iar multe specii din Triasic sunt reprezentate de un singur exemplar fosil.
„Pentru crocodilienii timpurii avem foarte puține date, așa că fiecare fosilă nou descoperită schimbă povestea”, a declarat Margulis-Ohnuma pentru Live Science. „Dacă putem continua să descriem materialele pe care le avem și, ideal, să descoperim fosile noi, povestea se va schimba de fiecare dată.”
Ştiri video recomandate
