O tonă de telefoane vechi poate conține mai mult aur decât o tonă de minereu extras dintr-o mină. Fiecare telefon are cantități foarte mici de aur, argint, cupru și alte metale, dar, adunate la scară mare, acestea transformă deșeurile electronice într-o resursă extrem de valoroasă, scrie SpaceDaily.
Aproape fiecare casă are un sertar cu telefoane vechi, încărcătoare, tablete crăpate sau alte dispozitive care nu mai sunt folosite. Privite separat, valorează puțin. Împreună însă, pot conține concentrații de aur mai mari decât cele întâlnite în multe exploatări miniere.
Cât aur se află, de fapt, în electronicele vechi
Indicatorul important este așa-numita concentrație a minereului, adică cât metal poate fi extras dintr-o tonă de material.
Potrivit unui raport publicat în 2019 de Programul ONU pentru Mediu, Forumul Economic Mondial și membri ai UN E-Waste Coalition, o tonă de deșeuri electronice poate conține de aproximativ 100 de ori mai mult aur decât o tonă de minereu obișnuit extras dintr-o mină modernă.
Același raport estima că aproximativ 7% din aurul existent la nivel mondial se află deja în dispozitive electronice aruncate sau nefolosite.
Un singur telefon mobil conține, de regulă, doar aproximativ 25-50 de miligrame de aur, alături de cantități mici de argint, paladiu, platină și cupru. Aurul este folosit în special pe plăcile de circuite, deoarece conduce foarte bine electricitatea și nu corodează ușor.
Valoarea aurului dintr-un singur telefon este mică, însă diferența devine uriașă atunci când sunt procesate cantități mari.
O mină de aur poate produce, în funcție de zăcământ, aproximativ 5-20 de grame de aur dintr-o tonă de minereu. O tonă de telefoane scoase din uz poate ajunge însă la aproximativ 140 de grame.
De aici vine și termenul de „urban mining” - minerit urban. În loc să fie extras din subteran, aurul este recuperat din telefoane, laptopuri și alte electronice.
Deșeurile electronice valorează zeci de miliarde de dolari
Potrivit Global E-Waste Monitor 2024, realizat de Institutul ONU pentru Formare și Cercetare împreună cu Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, în 2022 au fost generate la nivel mondial aproximativ 62 de milioane de tone de deșeuri electronice.
Metalele conținute în acestea valorau, la prețurile din 2022, aproximativ 91 de miliarde de dolari. Dintre acestea, aurul reprezenta aproximativ 15 miliarde de dolari, cuprul 19 miliarde, iar fierul aproximativ 16 miliarde.
De ce nu recuperăm tot acest aur
Problema este că doar aproximativ 22% din deșeurile electronice produse la nivel mondial sunt colectate și reciclate oficial. Restul ajung la gropile de gunoi, sunt incinerate, procesate în instalații informale sau rămân pur și simplu uitate în sertare și dulapuri.
Valoarea resurselor care ar fi putut fi recuperate doar din deșeurile electronice generate în 2022 a fost estimată la aproximativ 62 de miliarde de dolari.
Unul dintre motive este colectarea dificilă. Minereul dintr-o exploatare se află într-un singur loc. Telefoanele vechi sunt însă răspândite în miliarde de locuințe, sub forme și modele diferite, produse de sute de companii. Pentru ca aurul să poată fi recuperat, dispozitivele trebuie mai întâi colectate, sortate, transportate și trimise către instalații specializate, iar fiecare etapă costă.
A doua problemă este procesarea. Recuperarea aurului din electronice necesită instalații industriale complexe, iar în lume există relativ puține unități capabile să facă acest lucru la scară mare. Unele dintre cele mai importante se află în Belgia, Germania, Suedia și Japonia și sunt operate de companii precum Umicore, Aurubis și Boliden.
O parte din deșeurile electronice ajung însă în instalații informale din Africa de Vest sau Asia de Sud, unde metalele sunt recuperate uneori prin ardere în aer liber sau băi cu acizi, procedee care pot avea efecte grave asupra sănătății și mediului.
Rezultatul este un paradox: unele dintre cele mai bogate „zăcăminte” de aur din lume nu se află sub pământ, ci în telefoanele, laptopurile și alte dispozitive pe care oamenii nu le mai folosesc. Tehnologia pentru recuperarea metalelor există și este deja profitabilă, însă capacitatea de reciclare este încă mult prea mică față de cantitatea de electronice care se acumulează anual.
