Când locuia în Berlin, Albert Einstein petrecerea ore întregi compunând scrisori pentru copiii lui, Hans Albert şi Eduard, care trăiau cu mama lor în Vienna.
Pe 4 noiembrie 1915, la scurt timp după ce Einstein a finalizat teoria relativităţii, acesta a redactat o scrisoare din inimă pentru fiul său cel mare, Hans Albert, care avea 11 ani şi căruia îi plăcea să cânte la pian.
Scrisoarea a fost publicată în cartea „Scrisori ale marilor americani pentru copiii lor” (Letters of Great Americans to their Children).
„Dragul meu Albert,
Ieri am primit scrisoarea ta care m-a bucurat foarte tare. Mi-era deja teamă că nu îmi vei mai scrie. Mi-ai spus, când eram în Zurich, că este ciudat pentru tine să vin în Zurich. De aceea cred că ar fi mai bine să ne vedem într-un alt loc, în care nimeni să ne împiedice să ne simţim confortabil. Îmi doresc însă să ne vedem cel puţin o lună întreagă în fiecare an, ca să nu uiţi că ai un tată care te iubeşte. Poţi să înveţi foarte multe lucruri frumoase de la mine, lucruri pe care cu greu le-ai putea învăţa de la altcineva. Ce am realizat prin muncă atât de intensă nu va folosi numai străinilor, ci în special copiilor mei. Zilele acestea, am finalizat una dintre cele mai frumoase lucrări ale vieţii mele, când vei fi mai mare, îţi vor povești mai multe despre asta.
Sunt încântat că îţi place să cânţi la pian. Activitatea asta şi dulgheria sunt, după părerea mea, cele mai bune preocupări pentru un băiat de vârsta ta, chiar mai bune decât şcoala. Pentru că sunt ocupaţii care i se potrivesc foarte bine unui tânăr ca tine. Să cânţi la pian în special ce îţi place ţie, chiar dacă nu sunt melodii pe care ţi le recomandă profesorii tăi. Acesta este modul prin care poţi învăţa cel mai mult - adică să faci ceva cu aşa de multă plăcere încât să nu-ţi dai seama cum trece timpul. Câteodată sunt atât de absorbit de munca mea, că uit şi de masa de prânz...”
Sursă: sciencealert.com.au
