Un bunic ajuns la o vârstă foarte înaintată le-a povestit nepoților cum a reușit să treacă prin războaie, prin necazuri și lipsuri. 

Mai mult, deși a avut parte de multe greutăți, în fața familiei a avut mereu stăpânire de sine și echilibru. 

„Întotdeauna am fost atent cu ochii mei, că tot răul din lume pătrunde în inima omului prin simțuri și mai ales prin văz. Când eram mic, preotul din sat m-a învățat să fac trei lucruri în fiecare zi, când plec de acasă: Întâi, îmi ridic privirea spre cer ca să-mi aduc aminte că acolo sus, este Tatăl meu care mă veghează, El este cel mai important în viața mea și spre el mi se îndreaptă toată silința și putința.

Al doilea, îmi plec ochii la pământ și privesc la cât de puțin loc am nevoie pentru a-mi găsi și eu acolo mormântul. Și în al treilea rând, privesc de jur împrejur la mulțimea de oameni care au de pătimit mai rău decât mine, la toți aceia care sunt bolnavi”, a povestit bătrânul, potrivit secretulcunoasterii.ro.