Creierul produce insulină – aceeași insulină produsă de pancreas. Aceeași insulină care lipsește la persoanele cu diabet de tip 1 și aceeași care nu funcționează corect în diabetul de tip 2, scrie Science Alert.
De peste 100 de ani, oamenii de știință știu că pancreasul conține celule care produc insulină. Acestea sunt grupate în așa-numitele insule pancreatice, care includ celule beta – responsabile pentru secreția insulinei.
Însă producția de insulină în creier este o descoperire recentă. Faptul că această substanță este produsă și acolo este în mare parte necunoscut, chiar și printre cercetătorii în diabet, medici sau pacienți, scrie Craig Beall, lector universitar în diabet experimental, Universitatea din Exeter.
Totuși, producția de insulină în creier a fost descoperită încă din anii '70, dar apoi a fost ignorată. Un studiu din 1978 arăta că nivelurile de insulină în creierul șobolanilor erau „cel puțin de 10 ori mai mari decât în plasmă... și în unele regiuni, chiar de 100 de ori mai mari”.
Dacă asta e adevărat, de ce nu este mai cunoscut? Pentru că, la scurt timp, alte studii au arătat că insulina din sânge poate ajunge în creier. Un articol din 1983 concluziona că „insulina din creierul rozătoarelor provine în cele din urmă din pancreas”. Cercetătorii nu găsiseră, la acel moment, mecanismele necesare pentru ca insulina să fie produsă în creier.
Așa s-a ajuns, timp de aproape 30 de ani, la presupunerea că toată insulina din creier vine din pancreas.
Desigur, insulina circulă din sânge spre creier. Însă în anumite regiuni, ea este produsă local, pentru scopuri specifice.
Ce celule produc insulină în creier?
Surprinzător este că nu există un singur tip, ci cel puțin șase tipuri de celule cerebrale care produc insulină. Unele au fost identificate atât la oameni, cât și la rozătoare; altele doar la animale.
Printre primele celule identificate ca producătoare de insulină se numără celulele neurogliaforme, localizate într-o zonă cerebrală implicată în învățare și memorie. Interesant este că ele răspund la nivelurile de glucoză – exact ca celulele beta din pancreas.
Nu se știe clar ce rol are insulina produsă aici, dar, dat fiind locul, este posibil să susțină funcțiile cognitive.
În aceeași regiune se află progenitorii neuronali, celule care generează noi neuroni de-a lungul vieții – și care, la rândul lor, produc insulină. Un tip similar de celulă a fost identificat în bulbul olfactiv, centrul procesării mirosului, dar și acolo rolul insulinei rămâne neclar.
O descoperire semnificativă a fost făcută în 2020, când s-a observat că neuronii din hipotalamus, care detectează stresul, produc insulină. Această regiune controlează creșterea și metabolismul și conține cele mai mari concentrații de insulină din creierul uman. Studiul a arătat că stresul reduce producția de insulină hipotalamică, ceea ce a dus la o dezvoltare mai slabă a șoarecilor – aceștia erau mai mici în dimensiune.
Insulina locală ajuta la menținerea nivelurilor de hormon de creștere în glanda pituitară („glanda principală” a sistemului endocrin). Când insulina din hipotalamus scădea, scădea și secreția de hormon de creștere.
Plexul coroid – o sursă recent descoperită
Plexul coroid este o regiune cerebrală care produce lichid cefalorahidian (până la o jumătate de litru pe zi la oameni). Celulele epiteliale din această zonă creează un „supă nutritivă” de factori de creștere și nutrienți care mențin sănătatea creierului. Doar recent s-a descoperit că aceste celule produc și insulină (la șoareci).
Lichidul cefalorahidian circulă prin ventriculele cerebrale și ar putea distribui insulina în întregul creier.
Un studiu din 2023 pe șoareci a arătat că manipularea genetică a producției de insulină în plexul coroid influențează apetitul. Modificarea nivelurilor de insulină de aici „reconecta” hipotalamusul și reducea pofta de mâncare.
La fel, un alt studiu din 2022 a descoperit neuroni din trunchiul cerebral (partea posterioară a creierului) care produc insulină și care reduc aportul alimentar.
Un rol posibil în îmbătrânirea cerebrală
Dacă insulina din creier afectează apetitul, poate că influențează și glicemia?
Nu. Nu există dovezi că insulina cerebrală ar controla nivelul de glucoză din sânge. Este puțin probabil ca această insulină să părăsească creierul.
Dar poate că ajută creierul să rămână sănătos odată cu vârsta. Boala Alzheimer este denumită neoficial „diabet de tip 3”, pentru că apare o rezistență la insulină în creier, ceea ce împiedică utilizarea glucozei – combustibilul principal al creierului.
Estimările sugerează că în Alzheimer apare un „deficit energetic” de 20%, suficient pentru a afecta memoria și funcția cognitivă, chiar înainte de pierderea neuronilor.
Acesta este motivul pentru care s-au făcut încercări de administrare nazală de insulină, cu unele studii arătând îmbunătățiri cognitive la pacienții cu Alzheimer.
Utilizarea glucozei de către creier scade odată cu vârsta, iar insulina intranazală pare să încetinească acest declin.
Totuși, mai multă insulină nu înseamnă neapărat mai bine. La femei, niveluri mai mari de insulină în lichidul cefalorahidian s-au asociat cu performanțe cognitive mai slabe.
Întrebări rămase
Încă nu știm clar care sursă de insulină a apărut prima: creierul sau pancreasul? Dar datele actuale sunt tot mai convingătoare și probabil că nu va mai dura mult până când manualele de biologie vor fi actualizate.
Ştiri video recomandate
