Un sistem solar aflat la aproximativ 116 ani-lumină de Pământ ar putea schimba fundamental ceea ce știau oamenii despre formarea planetelor, relatează CNN, citându-i pe cercetătorii care au făcut descoperirea folosind telescoapele NASA și ale Agenției Spațiale Europeană (ESA).
Este vorba despre patru planete ce orbitează LHS 1903, o pitică roșie, acesta fiind cel mai comun tip de stea din univers.
The planetary system orbiting LHS 1903 has a weird arrangement of worlds, with a rocky planet closest to the red dwarf star, then two gaseous ones, and then another rocky one.https://t.co/9HzKpkLQGN
— Science News (@ScienceNews) February 12, 2026
Cele patru planete sunt aranjate într-o secvență particulară.
Planeta cea mai apropiată de stea este stâncoasă, în timp ce următoarele două sunt gazoase.
În mod neașteptat, planeta exterioară cu orbita cea mai mare este, de asemenea, stâncoasă.
Acest aranjament contrazice un model observat în mod obișnuit în întreaga galaxie și în propriul nostru sistem solar, unde planetele stâncoase - Mercur, Venus, Pământul și Marte - orbitează mai aproape de Soare, iar cele gazoase - Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun - au orbite mult mai îndepărtate.
Astronomii cred că acest model comun apare deoarece planetele se formează în interiorul unui disc de gaz și praf din jurul unei stele tinere.
În interiorul discului, temperaturile sunt mult mai mari în apropierea corpului ceresc.
Până la LHS 1903, oamenii știau că planetele apropiate de Soare sunt solide, iar cele îndepărtate sun gazoase
În aceste regiuni interioare, compușii volatili precum apa și dioxidul de carbon sunt vaporizați. Doar materialele care pot rezista la căldură extremă - cum ar fi fierul și mineralele care formează roci - se pot aglomera în formațiuni solide.
Prin urmare, planetele care se formează acolo sunt în principal stâncoase.
Mai departe de stea, dincolo de ceea ce oamenii de știință numesc "linia zăpezii", temperaturile sunt suficient de scăzute pentru ca apa și alți compuși să se transforme în gheață.
Acest proces permite nucleelor planetare să crească rapid. Odată ce o planetă în curs de formare atinge o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât cea a Pământului, gravitația sa este suficient de puternică pentru a atrage cantități uriașe de hidrogen și heliu.
În unele cazuri, acest proces determină apariția unei planete gazoase gigantice, precum Jupiter sau Saturn.
"Paradigma formării planetelor este că avem planete interioare stâncoase foarte aproape de stele, ca în sistemul nostru solar.
Acum, este prima dată când avem o planetă stâncoasă atât de departe de steaua sa și cu orbită mai amplă decât aceste planete gazoase", a declarat profesorul Thomas Wilson de la Departamentului de Fizică al Universității din Warwick, Anglia.
Planeta care contrazice știința oamenilor este un "Super Pământ"
Wilson este autor principal al unui studiu despre noua descoperire, publicat joi în revista Science.
Planeta stâncoasă "care nu ar trebui să existe" a primit numele "LHS 1903 e". Ea are o rază de aproximativ 1,7 ori mai mare decât cea a Pământului, fiind ceea ce astronomii numesc un "super Pământ", adică o versiune mai mare a planetei noastre, cu densitate și compoziție similare.
Însă de ce se află acolo LHS 1903 e, sfidând logica și observațiile anterioare?
"Credem că aceste planete s-au format în medii foarte diferite una de cealaltă și acesta este unicitatea acestui sistem", a continuat profesorul Wilson.
"Această planetă exterioară, care este mai stâncoasă în comparație cu cele două planete din mijloc, nu ar fi trebuit să apară, conform teoriei standard a formării planetare. Însă ceea ce credem că s-a întâmplat este că s-a format mai târziu decât celelalte planete", a adăugat el.
Cum a fost descoperit sistemul solar straniu, la 116 ani lumină de Terra
Sistemul planetar a fost descoperit cu ajutorul satelit de monitorizare a "exoplanetelor în tranzit", sau TESS.
Este vorba de un telescop spațial NASA lansat în 2018 pentru a descoperi noi planete dinolo de sistemul nostru solar.
LHS 1903 a fost apoi analizat folosind satelitul Cheops (CHaracterising ExOPlanet Satellite) al ESA.
Acesta a fost lansat în 2019 pentru a studia stelele despre care se știe deja că au exoplanete. Cercetătorii au folosit și date de la alte telescoape din întreaga lume, în cadrul unei ample cooperări internaționale.
După ce au confirmat descoperirea ciudată a sistemului planetar "întors spre exterior", oamenii de știință au testat câteva ipoteze pentru a explica prezența planetei stâncoase exterioare.
Ei sperausă determine dacă aceasta s-ar fi putut forma printr-o coliziune între alte planete sau dacă ar putea fi rămășița unei planete bogate în gaz care și-a pierdut învelișul exterior.
"Am efectuat o mulțime de analize dinamice în acest studiu, simulând coliziuni ale acestor planete și eventula pierdere a atmosferei, căutând să determinăm dacă s-ar putea crea noi planete în urma unor asemenea impacturi", a detaliat profesorul Wilson.
"Însă nu se pot forma planete în aceste scenarii", a recunoscut el.
Planetele din jurul LHS 1903 s-ar fi format în ordine inversă celor din Sistemul Solar
Odată ce au exclus aceste posibilități, cercetătorii au ajuns la ceea ce Wilson numește un mecanism de formare "sărăcit în gaz".
Printr-un astfel de proces, planetele s-ar fi format una după alta și în ordine inversă față de propriul nostru sistem solar, începând cu planeta "cea mai interioară" și continuând spre exterior.
"Acest mecanism de formare presupune că planeta exterioară s-a format la milioane de ani după cea mai interioară. Și pentru că s-a format mai târziu, nu a mai rămas atât de mult gaz și praf în discul primordial din jurul stelei pentru această ultimă planetă", a menționat profesorul.
În sistemul nostru solar, giganții gazoși s-au format primii în mod rapid, urmați de cele patru planete stâncoase interioare.
Este adevărat că există, de asemenea, corpuri stâncoase dincolo de orbita lui Neptun, cum ar fi Pluto.
Însă în comparație cu LHS 1903 e, corpurile stâncoase îndepărtate din sistemul nostru solar sunt mult mai mici, bogate în gheață și probabil s-au format mult mai târziu decât planetele, ca urmare a coliziunilor.
Descoperirea ar putea oferi primele dovezi pentru "inversarea" scenariului de apariție a planetelor în jurul celor mai comune stele din galaxia noastră, subliniază Sara Seager, profesoară de Științe planetare și Fizică la Massachusetts Institute of Technology și coautoare a studiului.
Ipoteza de formare planetară prezentată în noua lucrare este interesantă, dar formarea planetelor este un proces complex pe care oamenii de știință încă încearcă să-l înțeleagă, a avertizat Néstor Espinoza, astronom la Institutul științific al Telescopului Spațial din Baltimore, care nu a colaborat la studiul citat.
Ştiri video recomandate
