Descoperire arheologică extraordinară în Hunedoara: un set complet de unelte arată cât de ingenioşi erau dacii

O descoperire extraordinară într-o pădure de lângă dealul Măgura Călanului, județul Hunedoara, a scos la iveală un set unic de 15 unelte de fier pentru cioplitorii în piatră din Epoca Fierului, perioada pre-romană. 

Scoase la lumină dintr-o veche carieră de calcar de la Măgura Călanului, această descoperire remarcabilă oferă o perspectivă fără precedent asupra tehnicilor de prelucrare a pietrei folosite de civilizația dacică, înainte de cucerirea romană.

Descoperirea a avut loc în vara anului 2022, când un localnic a dat întâmplător peste colecție la baza unui copac, lângă intrarea principală a carierei. Uneltele, cu o greutate totală de aproximativ 11,5 kg, păreau să fi fost recent dezgropate și abandonate, probabil de către căutători de comori ale căror planuri au fost zădărnicite de greutatea încărcăturii. Cel care le-a găsit a anunțat imediat Muzeul Castelului Corvinilor din Hunedoara.

Deși scoaterea uneltelor din contextul lor original face dificilă datarea exactă, trusa conține tipuri de unelte asociate fără echivoc cu regatul dac, care a înflorit între secolul al II-lea î.Hr. și 106 d.Hr, potrivit arkeonews.net. Mai mult, cariera însăși poartă urme clare ale folosirii uneltelor, activitate care a încetat complet după retragerea romană din secolul al III-lea, sugerând astfel o origine dacică pentru aceste instrumente.

Colecția diversă cuprinde cinci târnăcoape cu două capete (inclusiv două exemple rare cu margini dințate), cinci pene de despicat de dimensiuni variate, concepute pentru a sparge blocuri mari de piatră, un ciocan de ascuțit și o nicovală folosite pentru ascuțirea dălților, precum și câte un exemplar de daltă plată și cu vârf, probabil folosite pentru lucrări de finisare. Această trusă reprezintă o gamă completă de tehnici de cioplire a pietrei: de la percuția directă cu târnăcopul, la percuția indirectă cu dalta, ascuțirea la rece cu ciocanul și nicovala, și forța penelor de despicare.

Uneltele descoperite lângă dealul Măgura Călanului FOTO: arkeonews.net/ Aurora Pețan

Interesant este că târnăcoapele cu două capete și margini dințate par a fi un design unic dac, fără corespondent cunoscut în Grecia sau Roma. Cercetătorii cred că aceste margini specifice au fost esențiale pentru obținerea finisajului rafinat al blocurilor prismatice, caracteristice arhitecturii de lux din perioada dacică.

Deși penele de despicare erau comune în construcțiile și carierele antice din lumea greco-romană, exemplarele găsite aici sunt remarcabil de mici, sugerând că erau destinate blocurilor mai mici sau calcarului relativ moale din cariera Măgura Călanului, necesitând mai puțină forță pentru a crea fisuri. Dovezile din carieră susțin această ipoteză, existând blocuri parțial despicate care păstrează urme uniforme de găuri pentru pene, ceea ce sugerează că trusa ar fi putut aparține unui maestru cioplitor care coordona echipe. Alternativ, setul descoperit ar putea fi incomplet, unele unelte fiind fie îngropate deliberat în altă parte, fie pierdute în timpul unei săpături recente, neînregistrate.

Prezența unui ciocan de ascuțit, folosit de obicei pentru ascuțirea coaselor și întâlnit la gospodăriile rurale românești, alături de o nicovală portabilă (rară, cu exemple similare doar în Britania și Galia romană), este deosebit de semnificativă. Este prima dată când astfel de unelte sunt descoperite într-un context de carieră, sugerând că cioplitorii daci își ascuțeau uneltele direct la locul de muncă, o practică esențială având în vedere cât de repede se toceau dălțile și vârfurile. Această capacitate de ascuțire la fața locului permitea munca continuă, fără drumuri frecvente la fierar.

Dimensiunea predominant mică a uneltelor indică un accent pe lucrările de finisare, care în carieră presupuneau despicarea blocurilor mici și netezirea suprafețelor pentru elemente constructive sau decorative. Calcarul unic extras de la Măgura Călanului era transportat chiar și peste 25 km, pe teren accidentat, pentru a construi impresionantele ziduri și turnuri ale cetăților dacice, inclusiv siturile UNESCO de la Sarmizegetusa Regia. Cariera extinsă, de 30 de hectare, păstrează urme ale unei abandonări bruște, probabil ca urmare a cuceririi romane din jurul anului 102 d.Hr., cu numeroase urme de unelte, blocuri semifinite și resturi de piatră răspândite pe tot situl. Tehnologia LiDAR modernă a permis cartografierea complexității și vastității carierei.

Studiul trusei ascunse ridică întrebări interesante despre motivul îngropării sale. O teorie sugerează că a fost ascunsă într-o perioadă de criză, posibil invazia romană. O altă posibilitate este ca cioplitorul să fi dorit să evite efortul de a transporta zilnic uneltele grele, dar nu a mai reușit să le recupereze. Deși unele unelte prezintă influențe romane, cercetările indică faptul că trusa a aparținut unui meșter dac: cariera pare să fi fost inactivă în epoca romană, iar designul uneltelor diferă de modelele romane cunoscute. De asemenea, încetarea arhitecturii din piatră sculptată în regiune după cucerirea romană susține o origine pre-romană.

Descoperirea remarcabilă de la Măgura Călanului îmbogățește semnificativ înțelegerea  despre cioplitoria dacică, punând sub semnul întrebării ipotezele anterioare despre construcțiile și exploatarea carierelor din zonă. Ea deschide noi direcții de cercetare, cu potențialul de a corela aceste unelte cu urmele de pe fațetele carierei și blocurile de piatră. Analizele metalografice și microstructurale, împreună cu studiile de uzură, ar putea oferi detalii suplimentare despre tehnicile de fabricare și utilizarea practică a acestor unelte de fier de către meșterii daci, conturând o imagine și mai detaliată a abilităților lor antice.