Microbii care produc metan, un gaz cu un puternic efect de seră, ar fi putut să declanşeze cea mai mare extincţie din istoria Terrei, petrecută în urmă cu 252 de milioane de ani, care a determinat dispariţia brutală a 90% din totalul speciilor, potrivit unui studiu american publicat luni şi citat de AFP.
Acest nou scenariu, care se bazează pe analiza unei abundenţe de fosile, indică faptul că microorganismele denumite "metanosarcina" s-au înmulţit dintr-odată, de o manieră explozivă, în oceane, producând cantităţi uriaşe de metan.
Acest gaz, care se găseşte în atmosferă, a modificat clima şi chimia oceanelor, au subliniat experţii americani, a căror teorie va alimenta controversele despre acest subiect.
Deşi erupţiile vulcanice nu sunt complet excluse pentru a explica această extincţie - una dintre cele cinci cunoscute din trecutul Terrei -, ele joacă în acest scenariu un rol accesoriu, au precizat cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), al căror studiu a fost publicat luni în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).
Noi indicii par să sugereze, potrivit autorilor studiului, că explozia populaţiei de microbi metasarcina s-ar explica printr-o nouă aptitudine a acestora de a utiliza o sursă bogată în carbon organic, graţie unei creşteri masine a unui nutriment, nichelul, ce provenea din erupţiile vulcanice.
Studiul este bazat pe trei serii diferite de indicii. Mai întâi, dovezile geochimice demonstrează o creştere exponenţială a dioxidului de carbon (CO2) în oceane, în aceeaşi perioadă cu extincţia de la sfârşitul permianului.
Apoi, cercetătorii s-au referit la indicii genetice despre o modificare biologică a acestor microbi, metasarcina, în aceeaşi perioadă, care le-a permis să devină producători majori de metan, începând după acumularea de CO2 în oceane.
În final, o analiză a straturilor sedimentare arată o creştere bruscă a nichelului exact în aceeaşi perioadă.
Depozitele de carbon arată că pe Terra s-a produs o creştere importantă şi bruscă a gazelor ce conţin carbon - dioxid de carbon şi metan -, produsă în momentul marii extincţii.
Cercetătorii de la MIT au demonstrat că aceste erupţii nu au fost suficiente pentru a produce tot acel carbon măsurat în sedimente. Mai mult decât atât, "o injecţie rapidă cu CO2 provenind din vulcani ar fi fost urmată de o diminuare graduală", explică unul dintre cercetători, Gregory Fournier. "Or, a fost exact invers, cu o creştere rapidă şi continuă, care ne face să ne gândim la o explozie de microbi producători de metan", a mai spus acesta.
