În urmă cu aproximativ 2.500 de ani, în Siberia, o tânără femeie a suferit un traumatism cranian sever şi a fost supusă unei intervenţii chirurgicale pentru a-i fi reconstituită mandibula, primind în timpul procedurii un fel de proteză, conform concluziilor trase de oameni de ştiinţă după examinarea imagistică prin tomografie computerizată a rămăşiţelor mumificate ale femeii, transmite joi Live Science, potrivit Agerpres.
"Este posibil să fi descoperit dovada unei astfel de proceduri chirurgicale pentru prima dată", a declarat dr. Andrey Letyagin, radiolog în cadrul Filialei Siberiene a Academiei Ruse de Ştiinţă, "pentru că nu am mai găsit un astfel de caz în literatura de specialitate".
Folosind computerul tomograf pentru a studia cât mai puţin invaziv mumia femeii conservată în permafrost le-a permis cercetătorilor nu doar să "pună un diagnostic cu privire la trauma suferită dar şi să reconstituie rezultatele unei intervenţii chirugicale complexe realizate în vremuri străvechi, transformând o descoperire singulară într-o dovadă detaliată a nivelului ridicat de cunoştinţe medicale ale culturii Pazyryk", conform lui Vladimir Kanigin, şeful Laboratorului de Medicină Nucleară şi Inovativă de la Universitatea din Novosibirsk, Rusia.
Cultura Pazyryk, un grup nomadic din Epoca Fierului ce era înrudit cu sciţii, a înflorit în regiunea paltoului Ukok din Republica Altai, din sudul Siberiei. Mormintele Pazyryk sunt binecunoscute oamenilor de ştiinţă pentru excelentul nivel de conservare al rămăşiţelor organice în permafrost – aşa cum este şi mumia supranumită "Prinţesa din Ukok", ale cărei uluitoare tatuaje zoomorfe au rămas perfect conservate timp de 2 milenii.
În 1994, arheologii Academiei Ruse de Ştiinţe au excavat un mic cimitir format din cinci movile joase pe Platoul Ukok. O movilă adăpostea mormântul netulburat al unei femei care avea între 25 şi 30 de ani când a murit. Se odihnea pe un pat de lemn şi purta o perucă.
Dar, deoarece în mormântul său nu existau artefacte semnificative şi doar o parte a capului era mumificată, mormântul nu a fost investigată pe deplin la acea vreme, au mai scris cei de la publicaţia Live Science.
"Această porţiune mumificată de piele de pe craniul femeii a făcut imposibilă cercetarea antropologică, dar am vrut să aflăm cât mai multe despre ea. Oportunitatea de a o studia prin intermediul unui computer tomograf a fost foarte norocoasă şi am profitat de ea", a declarat Natalia Polosmak, arheolog la Filiala Siberiană a Academiei Ruse de Ştiinţe, într-un comunicat.
Scanările CT ale craniului femeii au relevat că o leziune la cap i-a distrus articulaţia temporomandibulară dreaptă (ATM). Leziunea ar fi împiedicat-o pe femeie să vorbească şi să mănânce normal. Având în vedere că membrii culturii Pazyryk călăreau în mod obişnuit, este posibil ca femeia să fi suferit accidentarea după ce a căzut după un cal în galop, conform declaraţiei.
Deşi traumatismul femeii nu a fost neobişnuit, tratamentul unic pentru oaselor şi ligamentele afectate i-a surprins pe cercetători. Aceştia au descoperit canale subţiri perforate în cele două oase care alcătuiau articulaţia temporomandibulară dreaptă a femeii, precum şi păr de cal sau tendon de animal în canalele care ţineau articulaţia împreună.
"Această proteză primitivă a ţinut suprafeţele articulare împreună şi i-a permis pacientei să-şi mişte mandibula. Articulaţia a funcţionat, dar posibil că tot nu putea mesteca mâncarea pe partea rănită, probabil din cauza durerii severe", a explicat radiologul Andrey Letyagin.
Mai multe aspecte ale craniului femeii au relevat că aceasta a trăit câteva luni – sau chiar ani – după operaţie. Ţesut osos nou crescuse în jurul canalelor din articulaţia temporomandibulară dreaptă, iar dinţii din partea stângă a mandibulei erau uzaţi şi ciobiţi, ceea ce sugerează că a compensat accidentarea din partea dreaptă mestecând exclusiv pe partea stângă.
Poporul Pazyryk ştia cum să efectueze chirurgie craniană de bază în zilele de dinainte de anestezie; dovezi ale trepanării sub formă de găuri în craniu au fost găsite la mai multe mumii. De asemenea, aveau o înţelegere profundă a anatomiei umane şi a disecţiei, conform declaraţiei, ceea ce era necesar pentru tradiţia lor de mumificare a corpurilor.
Deşi această femeie a fost înmormântată într-un mod simplu, fără artefacte semnificative, operaţia reuşită la maxilarul ei "indică faptul că viaţa ei a fost preţuită", a mai precizat Natalia Polosmak.
Ştiri video recomandate
