Probele colectate de roverul Curiosity pe Marte au dezvăluit semne abundente ale unui ciclu al carbonului care a rămas ascuns scanărilor orbitale, alături de indicii despre modul în care viața ar fi putut fi distrusă pe planetă. Roverul Curiosity de la NASA a găsit unele dintre cele mai bune dovezi de până acum că viața antică ar fi putut exista pe Marte și, totodată, un posibil răspuns privind ceea ce ar fi distrus-o, scrie Live Science.
Când a forat în rocile de pe Muntele Sharp, vârful central al craterului Gale de pe Planeta Roșie, roverul a descoperit dovezi de siderit, un carbonat de fier a cărui prezență sugerează că Marte a avut cândva un ciclu al carbonului. Acest lucru indică faptul că planeta ar fi avut condiții pentru locuire şi, implicit, de apariţie a vieţii.
Descoperirea, invizibilă în scanările satelitare, ridică speranța că, odată ce probele colectate de roverul Perseverance vor fi aduse pe Pământ, oamenii de știință ar putea găsi dovezi clare că viața antică a prosperat cândva pe vecinul nostru acum arid.
"Când a devenit evident că aceste roci conțin siderit în cantități atât de mari, am fost incredibil de entuziasmat. Una dintre cele mai mari întrebări din știința marțiană este: «Unde sunt toți carbonații?» Așa că am știut imediat cât de importantă este această descoperire", a declarat Ben Tutolo, autorul principal al studiului și profesor asociat la Departamentul de Pământ, Energie și Mediu din cadrul Universității din Calgary, potrivit Live Science.
Pe Pământ, în ultimii 4 miliarde de ani, ciclul carbonului a fost esențial pentru locuibilitatea planetei – carbonul, circulând între atmosferă, sol și oceane, oferă materia primă necesară tuturor formelor de viață și reglează temperatura globală. Ciclul lent al carbonului reprezintă o parte vitală a acestui sistem. Emis din vulcani, dioxidul de carbon este absorbit de oceanele bogate în calciu, formând rocă de calcar, care este apoi subdusă în mantaua terestră, încălzită și eliberată din nou.
Cu toate acestea, deși Marte a prezentat numeroase semne că a fost străbătut de râuri și lacuri străvechi, nici roverele, nici scanările orbitale nu au descoperit dovezi ale mineralelor carbonatice care ar susține existența unui ciclu al carbonului.
Descoperirea făcută de Curiosity schimbă complet această perspectivă. Aterizat în craterul Gale în 2012, roverul a străbătut peste 34 de kilometri în interiorul craterului cu diametrul de 154 km, analizând minuțios geologia. În 2022 și 2023, Curiosity a forat patru mostre de roci și a analizat compoziția mineralogică folosind difractometrul de raze X aflat la bord, transmițând apoi datele pe Pământ.
Când Tutolo și echipa sa au analizat rezultatele, au descoperit că rocile nu doar conțineau urme de siderit, ci erau bogate în acest mineral – reprezentând între 5% și 10% din greutatea totală a probei. Printre carbonați se aflau și alte minerale, în special săruri de sulfat de magneziu, extrem de solubile în apă, despre care cercetătorii cred că au "mascat" semnalul sideritului în scanările orbitale.
"Deoarece roci similare care conțin aceste săruri au fost identificate la nivel global, deducem că și ele conțin, cel mai probabil, minerale carbonatice abundente. Dacă adunăm carbonatul pe care probabil îl conțin toate aceste depozite, este posibil ca ele să dețină o parte substanțială din CO2-ul care a contribuit cândva la încălzirea planetei Marte", a spus Tutolo.
Un ciclu "dezechilibrat"
Cercetătorii cred că, dacă eșantionul analizat este reprezentativ pentru întreaga planetă, Marte are un ciclu al carbonului "dezechilibrat". Deoarece nu există dovezi că Marte ar fi avut plăci tectonice, cercetătorii presupun că planeta își recicla carbonul prin reacții chimice cu apa acidă – teorie susținută de prezența mineralelor de sulfat și oxid de fier găsite în probe.
Acest proces era extrem de ineficient, captând mai mult dioxid de carbon din atmosferă decât eliberând înapoi. Pe termen lung, acest dezechilibru ar fi dus la pierderea atmosferei marțiene și, posibil, la dispariția oricărei forme de viață care ar fi putut apărea în acea perioadă.
"Este posibil ca viața să se fi format în acea perioadă și pe Pământ. Cele mai vechi fosile ale noastre au aproximativ 3,5 miliarde de ani, ceea ce înseamnă că viața trebuie să fi apărut chiar mai devreme. Pe măsură ce gazele atmosferice s-au pierdut în spațiu, atmosfera marțiană s-a subțiat, iar planeta a devenit tot mai rece. Estimările privind vârsta suprafeței indică faptul că Marte este rece și uscat de cel puțin 2 miliarde de ani", a declarat Janice Bishop, cercetător senior la Institutul SETI (Căutarea inteligenței extraterestre) și autoarea unui articol din perspectivă de însoţitor (N.r. - un articol ce explică descoperirile unui studiu).
Noi descoperiri nu vor veni prea curând dintr-o prelevare directă a probelor colectate de pe Marte, deoarece acea misiune este în prezent mult peste buget și amânată. Între timp, roverul Curiosity va continua explorarea, iar datele obținute vor fi esențiale pentru simulările legate de clima antică a planetei.
Ştiri video recomandate
