Dacă, asemenea lui Elon Musk, ai visat la un viitor apropiat în care mare parte din populația umană trăiește pe Lună, vei fi, probabil, dezamăgit. Resursa de apă disponibilă pe satelitul natural al Pământului este prea puțină pentru a alimenta un oraș pe termen lung. Cel puțin nu la scara pe care și-o imaginează Elon Musk. Mult mai realist este stabilirea unui „sat” pe Lună în următorii 30 de ani, relatează CNN.
Chiar dacă ar putea exista trilioane de tone de apă în interiorul unor mici mărgele de sticlă răspândite pe suprafața lunară, oamenii de știință estimează că nu este o cantitate suficientă pentru a alimenta un oraș de dimensiuni mari pentru o perioadă lungă de timp. Concluziile au fost publicate miercuri într-un studiu în jurnalul „Frontiers in Space Technologies”.
Elon Musk a anunțat în luna februarie că SpaceX, compania sa aerospațială, și-a mutat atenția de la dezvoltarea unei așezări pe Marte la construirea „unui oraș sustenabil pe Lună”, deoarece ar fi un obiectiv mai rapid de atins. Directorul SpaceX a spus că am putea avea un oraș pe satelitul natural al Pământului „în mai puțin de 10 ani”.
Anunțul a ridicat întrebarea: „Ei bine, cât de mare ar trebuie să fie un oraș pentru ca resursa de apă să fie suficientă? Iarrăspunsul a fost foarte surprinzător”, a declarat pentru CNN autorul principal al studiului, Martin Elvis, astrofizician principal la Centrul pentru Astrofizică Harvard-Smithsonian.
Pornind de la o estimare „generoasă” de 1 miliard de tone de apă, Elvis și colegul său, astrofizicianul Jonathan McDowell, au calculat cât timp ar putea supraviețui populații de diferite dimensiuni dacă ar folosi apa disponibilă pe Lună pentru băut, igienă, cultivarea alimentelor, combustibil pentru rachete și chiar pentru respirație.
Ei au concluzionat că o populație de aproximativ un milion de oameni, cam cât este populația capitalei Stockholm, ar epuiza resursa de apă în mai puțin de doi ani și jumătate.
Totuși, dacă apa ar fi reciclată eficient, pe modelul Stației Spațiale Internaționale unde 98% din apa folosită este recuperată, un oraș de un milion de oameni ar epuiza resursa de apă în aproximativ 100 de ani. Acest interval depinde mult de comportamentul oamenilor de cât de „chibzuiți” sunt cu apa pe care o folosesc, a spus Elvis, inclusiv disponibilitatea acestora de a „folosi toalete dubioase și să nu spele rufe”. Un astfel de comportament este „puțin probabil să fie sustenabil, aș spune”, a adăugat cercetătorul.
„Pentru o investiție atât de mare, o durată de viață de aproximativ un secol pare insuficientă pentru a asigura o așezare sustenabilă, pe termen lung, dincolo de Pământ, așa cum susțin unii”, au remarcat cercetătorii.
Ei au calculat că un oraș mic, cu o populație de circa 100.000 de oameni, ar putea rezistat 1.000 de ani cu resursa de apă disponibilă, o perioadă de timp „suficient de lungă pentru a justifica folosirea termenului sustenabil”.
„Dacă ai un oraș mic de doar 10.000 de oameni... atunci ai... 10.000 de ani de apă, iar asta începe să pară că, ei bine, pe o perioadă de 10.000 de ani, putem găsi o altă soluție”, a declarat McDowell pentru CNN.
De exemplu, există „foarte multă apă în sistemul solar”, inclusiv apă în centura de asteroizi și pe sateliții lui Saturn, a spus McDowell. Așadar, poate că, în viitor, cei aflați pe Lună ar putea importa „apă în cantitățile necesare pentru a susține o populație numeroasă”.
„Este greu de imaginat cum am putea face asta în mod practic cu tehnologia actuală, dar, pe termen lung, poate că va fi posibil”, a adăugat el.
Pe termen scurt însă, McDowell a spus că în loc să avem un oraș pe lună în 10 ani, așa cum își dorește Elon Musk, „în 30 de ani am putea avea un orășel pe Lună”.
Un vis mai realist: un sat pe Lună
„Acesta este un studiu important. Cred că autorii au făcut un serviciu valoros aducând o doză de realism la această discuție privind planuri pe termen lung pentru stabilirea unor așezări umane mari pe Lună”, a spus astronomul Ian Crawford, profesor de știință planetară și astrobiologie, care nu a făcut parte din cercetare.
„Dacă astfel de așezări vor fi înființate, cred că autorii au dreptate să atragă atenția că apa (sau cel puțin hidrogenul necesar pentru a produce apă din oxigenul prezent în rocile lunare) va trebui importată”, a spus Crawford într-un e-mail pentru CNN.
„Un sat lunar” cu aproximativ 1.000 de locuitori, numărul oamenilor care locuiesc în Antarctica pe timpul iernii, ar putea „folosi apa lunară fără prea multe griji”, au remarcat cercetătorii în studiu.
Crawford a spus că, pe termen scurt, probabil există suficientă apă la polii Lunii pentru a susține baze de cercetare de mici dimensiuni, cu aproximativ acest număr de oameni, „și cred că aceasta va fi cea mai probabilă utilizare în următoarele decenii”.
Totuși, el a adăugat că este „important de notat că gheața de apă de la polii Lunii prezintă un interes științific major și trebuie să fim capabili să o studiem corespunzător înainte ca întreaga cantitate să fie excavată pentru a fi folosită ca apă”.
Gheața de pe Lună s-a acumulat de-a lungul a miliardelor de ani de la formarea sa și „ca atare păstrează o înregistrare chimică și fizică a mediului în care Pământul nostru a existat în tot acest timp și care a dus la apariția vieții pe Pământ”, a declarat pentru CNN, într-un e-mail, Simeon Barber, cercetător principal la Universitatea Open din Marea Britanie, care studiază prezența apei pe Lună.
„Ar trebui cel puțin să descifrăm secretele pe care le ascunde această gheață în ceea ce privește propria noastră evoluție și evoluția planetei noastre, dar și a altor planete, înainte de a lua în considerare extragerea ei în scopuri industriale”, a adăugat Barber, care nu a fost implicat în studiu.
De ce „goana după aur” trebuie prevenită
Agricultura pune cea mai mare presiune pe sursele de apă. Studiul privind sustenabilitatea unui oraș pe lună a folosit date de la Banca Mondială, care arată că pentru a asigura hrana unei persoane timp de o zi sunt necesare între două și cinci tone de apă, adică între 2.000 și 5.000 de litri.
Printre metodele de reducere a consumului de apă s-ar putea număra adoptarea unei diete vegane, deoarece cantitatea de apă necesară pentru producerea cărnii de vită este de șase ori mai mare decât cea necesară pentru producerea boabelor de soia, iar pentru carnea de pui este de două ori mai mare, potrivit studiului.
Totuși, chiar dacă oamenii își optimizează consumul de apă există în continuare o „incertitudine uriașă cu privire la câte de multă apă este de fapt pe Lună”, a spus McDowell. „Și, de asemenea, cât de ușor va fi de extras?”, a adăugat el.
McDowell, care a spus că „apa va fi aurul sistemului solar”, a adăugat că există indicii potrivit cărora, în craterele foarte reci și aflate permanent în umbră, conținutul de apă ar putea fi destul de ridicat, „ceea ce ar face ca extracția să fie relativ ușoară. Dar pe o mare parte din zona Polului Sud ar putea exista apă în cantități infime, printre roci, iar aceasta, chiar dacă în total ar reprezenta o cantitate mare, ar fi extrem de greu de extras din rocă”.
Barber a spus că „frigul extrem și întunericul extins” din aceste regiuni le fac un „loc ostil pentru lucrătorii umani sau roboți”.
„Apa nu se află sub forma unor cuburi de gheață imaculate și strălucitoare pe care le-am putea topi și bea; este probabil amestecată cu un cocktail de substanțe chimice toxice care trebuie mai întâi îndepărtate”, a explicat el.
Oamenii de știință estimează că în cele opt cele mai mari cratere de pe Lună există aproximativ 34 de milioane de tone de apă. Având în vedere că există atât de puține cratere mari de explorat, cei interesați ar putea „încerca să pună mâna pe cele mai mari și mai bune dintre ele și să exploateze apa”, a spus Elvis, care i-a îndemnat pe cei implicați în cursa spațială să colaboreze, nu să lucreze unii împotriva celorlalți.
Crawford a spus că cercetătorii „au cu siguranță dreptate când afirmă că va fi necesară gestionarea atentă a rezervelor limitate de apă de pe Lună”. „La rândul său, acest lucru presupune necesitatea unui cadru de reglementare convenit la nivel internațional, pentru a împiedica dezvoltarea unei mentalități de tip 'goană după aur', care ar putea epuiza prematur o resursă lunară valoroasă.”
