Pe 16 noiembrie 1992, Eric Lawes a mers pe un teren agricol din satul Hoxne, în Suffolk, cu un scop cât se poate de banal: voia să găsească un ciocan pe care îl pierduse. Detectorul de metale pe care îl primise cadou la pensionare urma să-l ajute în căutare, potrivit Smithsonian Magazine.
La un moment dat, aparatul a început să emită semnale puternice, detectând ceva în pământ.
Lawes a început să sape și și-a dat seama rapid că nu dăduse peste un simplu obiect pierdut. A scos la suprafață câteva linguri de argint și monede de aur, după care s-a oprit și a anunțat poliția și societatea locală de arheologie.
A doua zi, arheologii au intervenit. Pentru a proteja descoperirea și a putea studia modul în care fusese depozitată, au extras o bucată întreagă de pământ în care se afla comoara. Astfel, obiectele puteau fi scoase ulterior în condiții de laborator, fără să se piardă informații importante despre poziția lor.
Când totul a fost scos din pământ, specialiștii au realizat dimensiunea extraordinară a descoperirii: aproape 27 de kilograme de obiecte din aur și argint, între care 15.234 de monede romane, zeci de linguri de argint și aproximativ 200 de obiecte din aur.
Pentru că a anunțat descoperirea și a lăsat comoara intactă, Lawes a primit din partea guvernului britanic 1,75 milioane de lire sterline. A împărțit banii cu fermierul pe al cărui teren fusese găsit tezaurul.
Ciocanul pe care îl căuta a fost găsit în cele din urmă și a ajuns, la rândul său, într-o expoziție.
Pentru arheologi, însă, adevărata valoare a descoperirii a fost alta. Din zecile de tezaure romane descoperite în Marea Britanie, Hoxne este considerat cel mai mare și unul dintre cele mai târzii. Obiectele se află astăzi la British Museum.
Modul în care a fost recuperat tezaurul este unul dintre motivele pentru care descoperirea este atât de importantă. În multe cazuri, comorile îngropate sunt găsite întâmplător de fermieri, atunci când ară pământul, iar poziția obiectelor este pierdută. În cazul Hoxne, arheologii au putut documenta mult mai atent contextul în care fusese ascunsă comoara.
Ce s-a întâmplat cu averile romanilor din Marea Britanie
În deceniile care au urmat descoperirii, cercetătorii au folosit obiectele din tezaur pentru a încerca să înțeleagă una dintre cele mai tulburi perioade din istoria insulei: desprinderea Britaniei de Imperiul Roman.
La sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, Imperiul Roman traversa o perioadă de instabilitate. În timp ce creștinismul devenea religia oficială a imperiului, partea occidentală începea să slăbească.
În anul 410, vizigoții au jefuit Roma. În același timp, în Britania, populația romanizată era tot mai puțin protejată de trupele imperiale și trebuia să facă față atacurilor venite dinspre Scoția și Irlanda. Oamenii care nu mai beneficiau de protecția Romei și-ar fi îngropat obiectele de valoare de teama raidurilor.
O cronică anglo-saxonă din secolul al IX-lea consemnează că, în jurul anului 418, romanii ar fi strâns comorile aflate în Britania, ascunzând o parte dintre ele în pământ, în timp ce altele au fost transportate în Galia.
Totuși, există și o altă explicație.
Comoara ar fi putut fi îngropată după plecarea romanilor
Unul dintre cercetătorii care au studiat tezaurul, arheologul Peter Guest, susține că data la care comoara a fost îngropată ar putea fi mai târzie decât se credea.
În lipsa materialelor organice, cercetătorii nu pot folosi datarea cu radiocarbon. Se bazează în schimb pe monede, analizând inscripțiile și conducătorii reprezentați pe acestea.
Cele mai recente monede din tezaur indică faptul că acesta nu putea fi îngropat înainte de anii 408-409. Interpretarea tradițională plasează ascunderea comorii în această perioadă, însă Guest consideră că monedele ar fi putut continua să circule ani sau chiar decenii după retragerea autorității romane.
Un indiciu important este reprezentat de modul în care au fost modificate monedele.
Aproximativ 98% dintre cele peste 15.000 de monede descoperite la Hoxne au marginile tăiate. În unele cazuri, dimensiunea lor fusese redusă cu până la o treime.
Analizele chimice sugerează că metalul îndepărtat a fost folosit pentru fabricarea unor monede care imitau emisiunile romane și care au continuat să circule.
Ipoteza este că, după ce Roma nu a mai trimis în Britania monede noi din aur și argint, populația a încercat să prelungească durata de utilizare a metalului prețios deja existent.
O comoară ascunsă cu grijă, nu în grabă
Tezaurul de la Hoxne este însă mult mai mult decât o colecție impresionantă de monede.
Printre obiectele descoperite se aflau linguri de argint, bijuterii, vase și obiecte de lux. În jurul lor au fost găsite cuie, balamale, încuietori, bucăți de lemn, os și fildeș. Unele obiecte fuseseră împachetate în paie, iar altele erau așezate în cutii mici din lemn căptușite cu piele.
Unele dintre ele prezentau urme clare de utilizare. Un mâner de argint în formă de tigru fusese desprins de vasul pe care îl împodobea, iar recipientele pentru piper prezentau, la rândul lor, semne de deteriorare.
Toate aceste detalii i-au făcut pe cercetători să ia în calcul posibilitatea ca tezaurul să nu fi fost ascuns în grabă, în timpul unui atac, ci să fi fost pregătit și îngropat cu grijă.
Cineva își ascundea, practic, averea familiei.
Lingurile de argint oferă și ele indicii despre proprietarii misterioși ai comorii. Unele erau foarte uzate și fuseseră reparate. Altele poartă nume, printre care Aurelius Ursicinus și Silvicola, dar și expresia latină „vivas in deo”.
Una dintre linguri pare chiar să fi fost concepută pentru o persoană stângace, deoarece inscripția este poziționată diferit față de celelalte.
Un obiect de lux spune povestea comerțului cu India
Printre cele mai spectaculoase obiecte se numără un recipient de argint pentru piper, modelat sub forma unei femei elegante.
Obiectul, inclus de BBC între cele 100 de artefacte care pot spune povestea istoriei lumii, are mici orificii la bază prin care piperul putea fi presărat.
Recipientul oferă informații nu doar despre stilul de viață al proprietarilor, ci și despre legăturile comerciale ale epocii. Piperul trebuia adus din India, ceea ce arată că familia avea acces la bunuri care circulau pe distanțe foarte mari.
Chipul femeii oferă, la rândul său, un indiciu despre moda vremii. Coafura elaborată ar fi necesitat un păr foarte lung și des, dar și priceperea unui coafor. Părul era aranjat astfel încât să creeze impresia unei diademe, cu ace decorative.
Bijuteriile ascunse în pământ completează imaginea unei familii înstărite. Printre ele se află un lanț de aur pentru corp, destinat unei adolescente, mai multe inele cărora le lipseau pietrele prețioase și brățări.
Una dintre acestea poartă inscripția „utere felix domina Iuliane”, care poate fi tradusă prin „folosește-o și fii fericită, doamnă Juliane”.
Este posibil ca Aurelius și Juliane să fi fost proprietarii unora dintre obiecte. Sau poate au aparținut strămoșilor lor. Cert este că identitatea oamenilor care au deținut comoara rămâne necunoscută.
De ce au îngropat aproape 2.000 de ani în urmă o asemenea avere?
Aici începe partea cea mai misterioasă a poveștii.
Arheologia oferă indicii, dar nu întotdeauna și răspunsuri definitive. Nici măcar momentul exact în care tezaurul a fost îngropat nu poate fi stabilit cu certitudine.
Există argumente pentru ideea că a fost ascuns în perioada în care Imperiul Roman își pierdea controlul asupra Britaniei, dar și pentru ipoteza că familia a îngropat averea după retragerea efectivă a romanilor.
În lipsa unor dovezi decisive, întrebarea rămâne deschisă.
Tezaurul de la Hoxne oferă însă o imagine rară asupra unei lumi aflate în pragul unei schimbări istorice majore. Aurul, argintul, bijuteriile și obiectele de lux vorbesc despre viața unei familii bogate, în timp ce monedele și urmele lăsate asupra lor spun povestea unei societăți care încerca să se adapteze după retragerea Romei.
Iar totul a ieșit la lumină dintr-un motiv cât se poate de simplu: un pensionar plecase să-și caute ciocanul pierdut.
