În 1984, aproximativ 3.300 de albine au călătorit la bordul navetei spațiale Challenger pentru un experiment unic al NASA. Oamenii de știință au vrut să afle dacă albinele meliflere pot construi faguri și depune ouă în condiții de zero gravitație. Albinele au îndeplinit misiunea cu succes, iar experimentul de acum 42 de ani rămâne relevant pentru viitoarele misiuni spațiale de lungă durată.
În mod normal, la bordul navetelor spațiale se află sateliți, telescoape sau alte instrumente științifice. În aprilie 1984, naveta Challenger a cărat însă o încărcătură mult mai mică și mai agitată: o colonie de albine meliflere, relatează The Economic Times.
Potrivit raportului oficial al NASA privind misiunea STS-41-C, naveta spațială Challenger a fost lansată de la Centrul Spațial Kennedy la data de 6 aprilie 1984, iar la bord a avut loc un experiment gândit de studenți pentru a afla dacă albinele pot construi faguri fără gravitație. A fost doar unul din 57 de experimente științifice care au avut loc în timpul acestui zbor, cea de-a cincea misiune a lui Challenger.
Naveta a aterizat înapoi pe Pământ la data de 13 aprilie 1984 și rezultatele au fost notabile.
57 de experimente științifice la bordul unei navete spațiale
Colonia de albine nu a fost încărcătura principală a navetei spațiale. Raportul NASA arată că principalele obiective ale misiunii erau lansarea unei platforme științifice de mari dimensiuni, numită Long Duration Exposure Facility, și recuperarea și repararea satelitului Solar Maximum, care avea probleme.
În schimb, colonia de albine a fost unul din 57 de experimente științifice care au avut loc, în același timp, la bordul navetei.
Pe Pământ, albinele se bazează pe gravitație ca reper atunci când construiesc fagurii din interiorul stupilor, iar albinele lucrătoare, de regulă, orientează celulele hexagonale în jos.
Oamenii de știință au vrut să afle ce se întâmplă atunci când nu mai există acest reper, în spațiu neexistând sus sau jos, și dacă albinele reușesc să-și construiască totuși fagurii și fără gravitație.
Potrivit relatărilor despre misiune, la bordul Challenger au fost circa 3.300 de albine. Raportul NASA a consemnat ce comportament au avut albinele meliflere odată ce au ajuns în spațiu.
Cum s-au adaptat albinele la imponderabilitate
Atunci când se află în condiții de imponderabilitate, albinele își pierd reperele gravitaționale pe care se bazează atunci când zboară sau merg într-o linie dreaptă, așa că era de așteptat să fie la început foarte dezorientate. S-au adaptat însă rapid, iar în scurt timp mergeau, zburau și chiar pluteau în compartimentul în care erau ținute fără prea mari dificultăți.
În ciuda începutului dificil, colonia a lucrat toată călătoria, iar la finalul misiunii construiseră aproximativ 200 de centimetri pătrați de fagure. Analiza inițială a arătat că acesta era normal, comparabil cu fagurele construit în mod obișnuit pe Pământ.
Regina a depus 35 de ouă în timpul misiunii, dovedind că procesele de bază din interiorul coloniei au continuat să funcționeze și în condiții de gravitație zero.
Zborul STS-41-C a ajuns în jurnalele de științifice. Mai multe lucrări au fost publicat în urma experimentelor care au avut loc la bordul acelui sport.
Călătoriile în spațiu pot fi dificile pentru organismele vii, astfel că era de așteptat ca unele dintre albine să moară. Oamenii de știință au fost surprinși și din acest punct de vedere: deși nu este precizat exact câte exemplare au murit, mortalitatea albinelor în timpul zborului a fost mai mică decât se anticipase.
Imaginile video realizate în timpul misiunii au arătat, de asemenea, că, după ce s-au adaptat la mediul înconjurător, albinele zburau mai repede în condiții de imponderabilitate decât o fac, de obicei, pe Pământ.
Experimentul rămâne relevant și astăzi. Cu atât mai mult cu cât agențiile spațiale pregătesc misiuni de lungă durată către Lună și Marte și oamenii de știință încearcă să găsească metode viabile de a cultiva hrană în spațiu.
O analiză din 2025, publicată în revista Frontiers in Physiology, a inclus albinele printre speciile de insecte care merită studiate în continuare pentru rezistența și viabilitatea lor potențială în timpul misiunilor spațiale de lungă durată.
Zborul din 1984 nu a oferit răspunsuri la toate întrebările despre albinele din spațiu. A dezvăluit însă un lucru important: chiar și atunci când legile gravitației dispar, anumite comportamente, precum instinctul unei colonii de a construi și de a continua să lucreze împreună, sunt greu de înlăturat.
