Inteligența artificială (AI) transformă totul — de la medicină și film, până la finanțe. Așadar, de ce nu ar putea fi folosită și pentru a studia unul dintre cele mai venerate texte sacre ale omenirii: Biblia.
Un grup internațional de cercetători, condus de Shira Faigenbaum-Golovin, profesoară cercetătoare în matematică la Universitatea Duke, a combinat inteligența artificială, modele statistice și analiză lingvistică pentru a aborda una dintre cele mai persistente întrebări din studiile biblice: Cine sunt, de fapt, autorii Bibliei?
Rezultatele studiului au fost publicate în prestigioasa revistă PLOS One, citate de phys.org.
Cum a fost folosită AI-ul pentru a analiza Biblia
Prin examinarea variațiilor subtile de utilizare a cuvintelor în texte, echipa a reușit să identifice trei tradiții scribale distincte (stiluri de scriere) în primele nouă cărți ale Bibliei ebraice, cunoscute sub numele de Enneateuh.
Modelul statistic bazat pe AI a putut apoi să atribuie cu o mare probabilitate autorii altor capitole din Biblie — și, poate cel mai interesant, să explice cum a ajuns la aceste concluzii.
De la fragmente de ceramică la textul sacru
Povestea a început în 2010, când Faigenbaum-Golovin a început să colaboreze cu Israel Finkelstein, director al Școlii de Arheologie și Culturi Maritime de la Universitatea din Haifa. Cei doi foloseau metode matematice și statistice pentru a analiza scrisul de pe fragmente de ceramică datând din anul 600 î.Hr., comparând forma și stilul literelor.
Rezultatele lor au ajuns pe prima pagină a New York Times. „Am ajuns la concluzia că aceste inscripții pot oferi indicii valoroase pentru datarea textelor din Vechiul Testament”, a spus Faigenbaum-Golovin. „Așa am început să construim echipa actuală.”
O echipă interdisciplinară
Această cercetare a reunit specialiști din domenii diverse: arheologi, teologi, fizicieni, matematicieni și informaticieni. Printre colaboratori s-au numărat: Alon Kipnis (Universitatea Reichman), Axel Bühler (Facultatea Protestantă de Teologie din Paris), Eli Piasetzky (Universitatea Tel Aviv) și Thomas Römer (Collège de France).
Aceștia au analizat tipare lingvistice din trei mari secțiuni ale Bibliei:
- primele cinci cărți (inclusiv Deuteronomul),
- „Istoria deuteronomistă” (de la Iosua la Regi),
- și textele considerate preoțești din Tora.
Rezultatele au confirmat consensul academic: Deuteronomul și cărțile istorice sunt mai apropiate între ele decât de textele preoțești. „Am descoperit că fiecare grup de autori are un stil distinct — chiar și pentru cuvinte simple, precum ‘nu’, ‘care’ sau ‘rege’,” a spus Römer.
Testarea și aplicarea modelului
Pentru a valida modelul, cercetătorii au selectat 50 de capitole din primele nouă cărți, fiecare asociat anterior de specialiști cu unul dintre cele trei stiluri de scriere. Modelul a propus o formulă cantitativă pentru a determina la care tradiție aparține fiecare capitol.
Apoi, au folosit modelul pe capitolele unde nu se știe sigur cine le-a scris, iar inteligența artificială a reușit să le potrivească cu unul dintre cele trei stiluri de scriere. De asemenea, a explicat ce cuvinte sau expresii au ajutat-o să ia această decizie.
„Unul dintre marile avantaje ale metodei este că oferă transparență în rezultate — adică ne spune exact ce termeni sau expresii au dus la o anumită concluzie,” a explicat Kipnis.
Provocarea: texte scurte, limbaj editat
Pentru că textele biblice au fost rescrise de multe ori de-a lungul istoriei, echipa a trebuit să identifice fragmente care păstrau forma originală. Acestea erau adesea foarte scurte — uneori doar câteva versete — ceea ce făcea ca metodele statistice standard sau modelele clasice de învățare automată să nu fie eficiente.
Pentru a rezolva problema, cercetătorii au dezvoltat un model personalizat, care nu avea nevoie de cantități mari de date. În loc să antreneze AI-ul pe mii de exemple, ei au comparat frecvențele și structura propozițiilor între texte, analizând rădăcinile cuvintelor și modelele lingvistice.
O descoperire neașteptată
Un rezultat interesant: deși două secțiuni din Cărțile lui Samuel discută despre același eveniment — povestea Chivotului Legământului —, textul din 1 Samuel nu se potrivește cu niciuna dintre cele trei tradiții, în timp ce capitolul din 2 Samuel seamănă clar cu stilul istoriei deuteronomiste.
Faigenbaum-Golovin spune că metoda poate fi aplicată și altor documente istorice. „Dacă vrei să știi dacă un fragment a fost scris de Abraham Lincoln sau este un fals, această metodă te poate ajuta să afli.”
„Studiul propune un nou mod de a analiza textele antice,” a rezumat Finkelstein.
Cercetătorii plănuiesc să aplice aceeași tehnică și altor texte vechi, cum ar fi Manuscrisele de la Marea Moartă. Faigenbaum-Golovin a subliniat cât de mult a apreciat colaborarea dintre știință și științele umaniste:
„Este o simbioză neașteptată, o colaborare cu adevărat unică. Mă consider norocoasă că lucrez cu oameni care împing limitele cercetării.”
Ştiri video recomandate
