NASA caută un plan alternativ pentru aterizarea pe suprafața Lunii

Administratorul interimar al NASA, Sean Duffy, a propus săptămâna trecută ca SpaceX să fie exclusă din planurile agenției referitoare la următoarele misiuni de aselenizare, ceea ce a stârnit mai multe discuții în rândul companiilor spațiale, conform CNN.

În prezent, în cadrul industriei spațiale, propunerile și ideile pentru posibile rute spre suprafața Lunii încep să capete sens.

Pentru moment, SpaceX are un contract în valoare de 2,9 miliarde de dolari pentru a pune bazele sistemului vast de rachete Starship, având ca scop transportarea astronauților pe Lună în cadrul misiunii Artemis III, coordonată de NASA. Cu toate acestea, pe fondul unor întreruperi și amânări în dezvoltarea Starship și presiunii concurențiale din partea Chinei, NASA le-a cerut SapaceX și Blue Origin — care a obținut un contract separat pentru un alt modul lunar — să prezinte până la 29 octombrie planuri prin care să grăbească dezvoltarea navelor lor. Ambele companii au răspuns.

Totuși, agenția spațială a solicitat, în același timp, întregii industrii spațiale comerciale să explice cum ar putea duce cât mai rapid misiunea la bun sfârșit, precizând că întreaga conducere NASA este pregătită să-și înlăture partenerii din prezent.

CNN a întrebat șase firme despre cum doresc să răspundă apelului NASA, care va fi lansat oficial după finalizarea blocajului guvernamental, conform unei surse familiare cu situația.

Cu toate că o parte dintre sugestiile propuse par mai simple în comparație cu planul real de aselenizare cu Starship, toate implică proiectarea și testarea unor noi nave spațiale — un proces care, de obicei, durează cel puțin șase sau șapte ani, conform precizărilor lui Casey Drier, directorul de politici spațiale la organizația non-profit Planetary Society.

Acest fapt ar putea fi o problemă în ceea ce privește calendarul NASA. China plănuiește să își trimită astronauții pe Lună până în anul 2030, iar Duffy a precizat în mai multe ocazii că depășirea Chinei reprezintă o prioritate de securitate națională.

În acest moment, misiunea Artemis III este stabilită pentru jumătatea anului 2027, dar NASA a subliniat că ritmul actual al dezvoltării Starship ar putea determina amânarea acestei date cu luni sau chiar ani în viitor.

„Există o anumită parte a Lunii despre care toată lumea știe că este cea mai bună”, a precizat Duffy, referindu-se la regiunea polului sudic — ținta misiunii Artemis III.
Administratorul interimar al NASA a mai spus că există atât gheață, cât și lumină solară în acele locuri. Scopul NASA este să ajungă înainte de orice altă companie spațială și să revendice acel prim loc pentru Statele Unite ale Americii. 

Specialiștii care au discutat cu reporterii CNN au susținut că reevaluarea contractului cu SpaceX ar reprezenta o soluție recomandată. Unii au declarat că dezvoltarea unei noi nave ar putea fi chiar mai rapidă decât așteptarea finalizării Starship, care este supusă unor probleme inginerești imense, cauzate de dimensiunile și design-ul său fără precedent.

Cu toate acestea, SpaceX și-a atins deja o parte dintre obiective care i-ar putea da un avantaj important față de competiție. Totuși, în contextul ambițiilor lunare complexe ale NASA, specialiștii sunt de acord că adevărata competiție depășește problema vitezei.

Obstacole în drumul către Lună

Considerat cel mai puternic și eficient sistem de rachete conceput până în prezent, Starship a completat 11 zboruri suborbitale impresionante, a repornit motoare în spațiu, a refolosit boostere și a demonstrat capacitatea de a lansa sateliți. Într-un comunicat publicat pe 30 octombrie, SpaceX a anunțat că a „finalizat 49 de etape legate de dezvoltarea subsistemelor, infrastructurii și operațiunilor necesare pentru a trimite astronauți pe Lună”. Compania spațială a mai precizat că „marea majoritate” a testelor cerute de NASA au fost efectuate la timp. Cu toate acestea, Starship a avut parte și de rateuri majore, în special în 2025. În prima jumătate a anului, trei prototipuri au explodat în timpul testelor de zbor, iar un altul a luat foc în timpul unui test la sol, provocând daune infrastructurii SpaceX din Texas. Aceste eșecuri au sporit îngrijorările referitoare la capacitatea SpaceX de a livra Starship la timp pentru obiectivele NASA.

Potrivit planului actual, NASA va lansa astronauții la bordul capsulei Orion, montată pe racheta Space Launch System (SLS), ambele realizate de agenție. După ce vor ajunge pe orbita Lunii, astronauții ar urma să se transfere în Starship, care i-ar coborî pe suprafața lunară și i-ar readuce ulterior pe orbită.

Totuși, Starship nu este încă gata pentru o asemenea misiune. Până în prezent, firma a efectuat doar două zboruri suborbitale de scurtă durată. Nu a trimis încă nicio navă pe orbită într-o misiune operațională și nici nu a testat realimentarea în zbor, un aspect important pentru misiunile de pe Lună, ținând cont de proporțiile navei.

Nu se știe cu exactitate câte zboruri de realimentare ar fi necesare înainte de misiunea Artemis III. Potrivit CNN, numărul ar putea varia între 10 și 40, în timp ce transferul de combustibil criogenic între nave nu a mai fost realizat până acum în spațiu.

„SpaceX nu va reuși să facă asta înainte de 2030”, a declarat Doug Loverro, fost director al programului de zboruri umane de la NASA. 

Alternativa "Blue Moon"

O variantă precizată de Duffy este folosirea navei Blue Moon, realizată de compania spațială Blue Origin, fondată de miliardarul Jeff Bezos. Aceasta deja a încheiat un contract cu NASA privind următoarele misiuni Artemis, inclusiv Artemis V. 

Pentru că Blue Origins deja colaborează cu NASA, ar fi mai ușor pentru agenție să reordoneze folosirea contractorilor existenți decât să opteze pentru o nouă firmă. În prezent, compania miliardarului lucrează la două modele ale landerului Blue Moon Mark 1 (pentru marfă) și Mark 2 (pentru echipaj uman, destinat misiunii Artemis V). Pentru a accelera un lander care să poată fi utilizat în misiunea Artemis III, firma plănuiește să adopte un nou design, care să îmbine componente din ambele versiuni, conform unei surse din industria spațială.

Pentru a trimite vehiculul pe Lună, Blue Origin plănuiește să utilizeze unul sau mai multe landere Mark 1 transformate în trepte de propulsie suplimentare, care ar putea trimite o versiune redusă a Mark 2 către Lună. Această metodă ar necesita lansări multiple, dar probabil mai puține comparativ cu cele din planul actual cu Starship.

O inițiativă comună a companiilor spațiale

Lockheed Martin, compania americană de construcții aerospațiale, a mai colaborat în trecut cu Blue Origin și, deși nu mai este un partener activ, plănuiește să intre și ea în competiție. Compania, un contractor tradițional NASA, a fost cea care a realizat capsula Orion, în valoare de 20,4 miliarde de dolari, care va transporta astronauții de pe Pământ. Orion a avut deja rezultate pozitive în urma unei misiuni în jurul Lunii (Artemis I) și urmează să fie supusă unui zbor cu echipaj spre orbita lunară în februarie 2026.

Compania Lockheed precizează că poate realiza un lander lunar cu două trepte, utilizând piese de rezervă din Orion. Motorul OMS-E din epoca navetei spațiale — același folosit la Orion — ar fi utilizat pentru treapta de ascensiune, care ridică nava de pe Lună.

Pentru coborâre, Lockheed ar opta pentru o altă companie comercială, dar care momentan nu a fost selectată. 

Cele două variante discutate de companii sunt: un lander alimentat criogenic, asemănător cu Blue Moon sau un vehicul care utilizează combustibili mai stabili, precum cei hipergolici.

Dacă va fi decisă varianta combustibilului criogenic, cele două trepte ar trebui lansate separat și andocate în orbită. Totuși, dacă se vor utiliza combustibili stabili, tot landerul ar putea fi lansat în întregime, fiind nevoie doar de o realimentare ușoară în orbită — un proces deja testat de zeci de ani pe Stația Spațială Internațională.

„Rușii și sovieticii fac asta încă din anii ’70”, a precizat Tim Cichan, arhitect-șef al explorării spațiale la Lockheed.

În căutarea unor noi perspective

Specialiștii au declarat pentru CNN că NASA ar trebui să își lărgească plaja de perspective, atunci când vine vorba de noul lander. 

„Nimeni nu a realizat încă un concept complet de design. Toate acestea se pot face rapid”, a explicat Loverro, considerând că un nou lander ar putea fi construit în maxim cinci ani.

El a mai sugerat ca NASA să se axeze mai mult pe Jet Propulsion Laboratory (JPL), care ar putea coordona un program accelerat de dezvoltare. Cu toate că JPL nu are experiență în zboruri cu echipaj, reputația sa pentru eficiență și precizie inginerească reprezintă un avantaj.

Riscurile și costurile inițiativei

O problemă care persistă este costul. NASA este de părere că Starship reprezintă cea mai ieftină variantă pentru că SpaceX acoperă aproape 90% din cheltuielile sale de producție și testare. În prezent, nicio altă companie nu a oferit estimări de cost pentru propriile propuneri. Totuși, asemeni altor proiecte spațiale, acestea nu vor fi ieftine.

Deși Congresul a contribuit la programul Artemis, sporind cu 10 miliarde de dolari eforturile lunare, nu este precis dacă vor fi oferite fonduri suplimentare. Totodată, NASA nu poate să întrerupă contractele existente cu Blue Origin sau SpaceX.

Drier a observat că sprijinul politic pentru Artemis rămâne puternic și că administrația curentă este de părere că programul ar fi o prioritate, permițând lucrărilor să continue chiar și în timpul blocajului guvernamental.

Cu toate acestea, ținând cont de costurile implicate și de timp, o încervccare de a restructura planul pentru Artemis III ar putea fi „cu trei ani prea târziu pentru a mai face o diferență”.

„A existat un singur exemplu de lander lunar uman reușit: contractul pentru acesta a fost semnat în 1962, iar primul zbor de test a avut loc în 1968, pe Apollo 9. Au fost șase ani de muncă — și un cost echivalent cu 30 de miliarde de dolari actuali doar pentru lander”, a susținut Drier. 

Mai mult decât o cursă

Exceptând conversațiile referitoare la accelerarea misiunii Artemis III, s-a discutat și dacă NASA ar trebui, de fapt, să încerce să grăbească misiunea. O parte dintre experți, precum Drier, au explicat pentru CNN că nu vede importantă ideea de a ajunge pe Lună înaintea Chinei, mai esențial fiind crearea unei baze permanente pe suprafața lunară.

SpaceX pare să împărtășească această perspectivă, susținând că Starship „va fi un element central care va îndeplini viziunea programului Artemis — aceea de a stabili o prezență durabilă pe suprafața Lunii, nu doar urme și steaguri, și, în cele din urmă, de a deschide drumul către Marte.”

Firma este de părere că, grație capacității sale vaste de transport — până la 100 de tone de încărcătură într-o singură misiune — Starship reprezintă cea mai bună variantă pentru NASA.

În concepția publicului larg, noua „cursă spațială” ar putea fi câștigată atunci când următorul astronaut ajunge pe Lună. Totuși, experții consideră că adevăratul câștigător va fi statul care va reuși să construiască cea mai durabilă infrastructură acolo.

„E o poveste bună pentru presă să o numești competiție. Dar în realitate, e vorba despre termen lung și despre sustenabilitate”, a precizat o sursă din domeniul politicilor spațiale, sub protecția anonimatului.