Aurul poate fi produs direct în laborator. Există, însă, o problemă
Publicat acum 16 ore si 28 minute
Polul sudic al Soarelui a fost dezvăluit pentru prima dată în imagini spectaculoase transmise de sonda spațială Solar Orbiter. Această misiune comună a Agenției Spațiale Europene (ESA) și NASA a pătruns sub planul orbital al planetelor și, pentru prima oară, a surprins regiunile polare misterioase ale Soarelui. Observațiile revoluționare au cartografiat, de asemenea, un mozaic haotic de activitate magnetică la polul sud, despre care oamenii de știință afirmă că este esențial pentru înțelegerea modului în care câmpul magnetic solar se inversează aproximativ la fiecare 11 ani, scrie The Guardian.
"Astăzi dezvăluim primele imagini ale polului solar realizate vreodată de omenire. Soarele este cea mai apropiată stea a noastră – dătătoare de viață, dar și o posibilă amenințare pentru sistemele moderne de energie spațială și terestră – așa că este vital să înțelegem cum funcționează și cum putem prezice comportamentul său. Aceste imagini fără precedent obținute de Solar Orbiter marchează începutul unei noi ere în știința solară", a declarat Carole Mundell, directoarea departamentului științific al ESA.
Misiunea, cu un buget de 1,3 miliarde de dolari, a fost lansată în 2020 și a capturat imaginile polului sudic în martie, când sonda a coborât la un unghi de 15 grade sub ecuatorul solar – primele observații din unghiuri înalte ale misiunii. Spre deosebire de Pământ, care are un nord și sud magnetic clar definite, magnetismul solar se inversează la fiecare 11 ani. Soarele se află acum într-o fază de maxim solar, în care activitatea atinge cote ridicate, iar polaritatea se apropie de o inversare: polul sudic va deveni nordul magnetic, iar petele solare și erupțiile ating un vârf de intensitate.
Primele măsurători ale câmpului magnetic efectuate de Solar Orbiter dezvăluie un mozaic fragmentat de regiuni cu polaritate nordică și sudică în apropierea polului solar. Acest tipar magnetic a fost prezis de modele computerizate, dar până acum nu fusese confirmat prin observații directe. Oamenii de știință subliniază că monitorizarea acestor schimbări dramatice ale câmpurilor magnetice polare este esențială pentru îmbunătățirea predicțiilor privind ciclul solar.
"Nu aveam așteptări clare de la aceste prime observații – polii solari reprezintă, literalmente, terra incognita (N.r. - pământ neconoscut)", a spus Sami Solanki, coordonatorul instrumentului de cartografiere a câmpului magnetic și director al Institutului Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar (MPS), Germania.
Ciclul magnetic al Soarelui este determinat de faptul că acesta nu se rotește uniform – ecuatorul se învârte la fiecare 26 de zile, în timp ce polii la fiecare 33. Acest fenomen întinde și răsucește liniile câmpului magnetic până când devin instabile și provoacă inversarea polarității.
Lucie Green, de la Laboratorul de Științe Spațiale Mullard (UCL), implicată în proiect încă din 2005, a declarat că "întregul comportament al atmosferei solare este determinat de câmpul său magnetic și de modul în care acesta evoluează în timp. De la o stea relativ calmă, Soarele devine extrem de activ, cu erupții spectaculoase. Modelele au sugerat această structură magnetică amestecată, dar altceva este să o vezi cu ochii tăi".
În următorii cinci sau șase ani, Soarele va ajunge din nou la minimul solar, perioadă în care câmpul magnetic devine mai organizat și activitatea solară scade la cel mai redus nivel. În prezent, modelele nu reușesc să prezică cu precizie când va avea loc această tranziție și cât de intens va fi vârful de activitate.
Singura misiune anterioară care a zburat peste polii solari a fost Ulysses (NASA, 1990), dar aceasta nu era echipată cu camere – doar cu instrumente de măsurare a câmpului magnetic și a vântului solar. Solar Orbiter va continua să orbiteze Soarele cu o înclinație de 17 grade până în 24 decembrie 2026, când un nou survol al planetei Venus va înclina traiectoria la 24 de grade. În 2029, sonda va ajunge la o înclinație de 33 de grade față de planul planetar, oferind o vizualizare fără precedent a polilor solari.
