Arheologii au descoperit structura ascunsă a unei insule artificiale construite în urmă cu peste 5.000 de ani într-un lac din Scoția. Insula este vizibilă și astăzi deasupra apei, însă cercetările au arătat că partea sa de piatră se sprijină pe o platformă mare din lemn, aflată sub nivelul lacului.
Situl se află în Loch Bhorgastail, pe insula Lewis din arhipelagul Hebridele Exterioare. Structura inițială este mai veche decât Stonehenge și oferă informații noi despre comunitățile care trăiau în această regiune în perioada neolitică, scrie Express.
Insula face parte din categoria așa-numitelor „crannoguri”, mici insule artificiale construite în lacurile din Scoția și Irlanda. Sute de asemenea structuri sunt cunoscute, dar multe nu au fost încă cercetate sau datate cu precizie.
Ce se vede deasupra apei și ce se află dedesubt
La suprafață, insula din Loch Bhorgastail pare să fie alcătuită în întregime din piatră. Partea superioară este vizibilă deasupra apei și arată ca o mică movilă pietroasă.
Sub nivelul lacului, arheologii au găsit însă baza originală a insulei, o construcție complexă, realizată din straturi de lemn și vreascuri. Tot sub apă se află o parte din structura de piatră și drumul care lega insula de mal.
Specialiștii știau că în apropierea insulei există fragmente de lemn, însă nu cunoșteau dimensiunile și importanța lor. Amploarea construcției a devenit clară după începerea săpăturilor, în 2021.
„Abia când am început săpăturile ne-am dat seama că sub insula de piatră vizibilă astăzi se află o structură mare și bine organizată din lemn. A fost o surpriză importantă”, a explicat arheologul Stephanie Blankshein, de la Universitatea din Southampton.
Cercetătorii au stabilit că lemnul nu fusese folosit doar pentru a susține o grămadă de pietre. Platforma din lemn reprezenta fundația propriu-zisă a insulei.
Platforma are un diametru de aproximativ 23 de metri
Prima structură era o platformă circulară din lemn, cu un diametru de aproximativ 23 de metri, peste care au fost așezate straturi de vreascuri. Datarea cu radiocarbon arată că platforma a fost construită între anii 3500 și 3300 î.Hr., înaintea primelor etape importante ale ridicării monumentului Stonehenge.
Descoperirea a fost făcută de cercetători de la Universitatea din Southampton, care au colaborat cu specialiști de la Universitatea din Reading. Rezultatele au fost prezentate de Universitatea din Southampton.
Săpăturile au arătat că insula a fost folosită și refăcută de mai multe ori de-a lungul istoriei. La aproximativ 2.000 de ani după construirea platformei inițiale, în Epoca Mijlocie a Bronzului, oamenii au adăugat un nou strat de vreascuri și pietre. Alte intervenții au avut loc după încă aproximativ 1.000 de ani, în Epoca Fierului.
Un drum din piatră, aflat acum sub apă, se întinde de la malul lacului până la insulă. Acesta le permitea oamenilor să ajungă pe structura artificială.
Situl a fost descoperit în 2009, însă felul în care a fost construit a putut fi înțeles abia în urma cercetărilor recente.
Sute de fragmente de ceramică, găsite în jurul insulei
În apele din jurul crannogului, arheologii au recuperat sute de fragmente de ceramică din perioada neolitică. Unele vase ar fi putut fi aruncate sau depuse intenționat în apă, ceea ce sugerează că insula ar fi avut o semnificație specială sau chiar un rol ritualic.
Cercetătorii nu știu încă exact de ce au fost construite aceste insule. Până acum, nu au fost identificate urmele unor clădiri pe crannogurile studiate în Lewis.
Acestea ar fi putut fi folosite pentru întâlniri, ceremonii sau alte activități ale comunităților. Resursele și munca necesare pentru construirea lor indică însă existența unor comunități bine organizate, capabile să realizeze proiecte complexe.
Cum au cercetat arheologii structura aflată sub apă
Pentru a studia insula, specialiștii au folosit săpături arheologice, datarea cu radiocarbon, măsurători topografice și prelevarea de probe din sol. Ei au apelat și la stereofotogrammetrie, o tehnică prin care numeroase fotografii realizate din unghiuri diferite sunt combinate pentru a crea un model digital tridimensional.
Astfel, cercetătorii au putut uni într-un singur model partea de piatră vizibilă deasupra apei și fundația din lemn aflată dedesubt. Rezultatul arată că acestea fac parte din aceeași structură artificială.
Fotografierea în apa puțin adâncă a fost dificilă din cauza sedimentelor, valurilor, vegetației plutitoare și luminii reflectate. Echipa a dezvoltat, prin urmare, o metodă specială de lucru.
Două camere compacte, rezistente la apă și capabile să filmeze în condiții de lumină slabă, au fost montate la o distanță fixă pe un cadru. Un scafandru a deplasat dispozitivul prin apă, iar poziția acestuia a fost controlată cu o precizie de câțiva centimetri, comparabilă cu cea obținută cu ajutorul unei drone aeriene.
Metoda și rezultatele au fost descrise într-un studiu publicat în revista științifică Advances in Archaeological Practice. Cercetarea arată că mica insulă vizibilă și astăzi la suprafața lacului ascunde sub apă o fundație din lemn construită în urmă cu peste cinci milenii.
