O nouă plantă carnivoră a fost descoperită în munții din sud-vestul Chinei. Aparent inofensivă, floarea sălbatică delicată atrage prada cu ajutorul unor perişori lipicioşi, îi digeră corpul şi îi absoarbe apoi nutrienţii, relatează Agerpres. Oamenii de știință au confirmat astfel o ipoteză lansată de naturalistul Charles Darwin încă din 1875.
Pentru majoritatea insectelor, o plantă alpină înflorită ar putea părea un prădător improbabil. Însă oamenii de știință au descoperit că o floare care crește pe crevasele stâncoase ale munţilor este prima plantă carnivoră confirmată în cadrul grupului său botanic.
Denumirea sa ştiinţifică este „Saxifraga candelabrum” şi ea face parte dintr-un ordin botanic divers numit Saxifragales, care cuprinde peste 2.000 de specii.
Ce a descoperit Charles Darwin în 1875
Planta creşte pe versanţii stâncoşi şi săraci în nutrienţi de pe Podişul Qinghai-Tibet şi din Munţii Hengduan din China, arealul său întinzându-se de la centrul şi nordul provinciei Yunnan până în sud-vestul provinciei Sichuan, la altitudini cuprinse între 2.500 şi 3.300 de metri. Este acoperită cu peri glandulari roşiatici şi lipicioşi, care prind insecte de dimensiuni mici.
Plantele carnivore sunt cunoscute mai ales din mlaştini şi din zone umede, unde specii precum Capcana lui Venus, plantele-ulcior şi Roua-Soarelui îşi completează nutrienţii limitaţi prin capturarea unor insecte.
Pentru a fi considerată cu adevărat carnivoră, o plantă trebuie să facă mai mult decât să prindă în mod accidental insecte. Ea trebuie să absoarbă nutrienţi din animalele capturate şi să prezinte adaptări specializate care o ajută să atragă, să prindă, să digere şi să consume prada.
Foto: Xin-Jian Zhang via CNN Newsource
În 1875, naturalistul Charles Darwin a sugerat că două specii europene de Saxifraga ar putea fi carnivore, după ce a observat perişorii lor lipicioşi şi victimele ocazionale sub formă de insecte, dar nu a reuşit niciodată să demonstreze acest lucru în cadrul unui experiment, a scris și CNN.
Planta recent studiată este o specie diferită de cele două examinate de Charles Darwin, deşi este strâns înrudită cu acestea, însă prezintă aceleaşi structuri de capturare a insectelor care au stat la baza ipotezei sale.
„Am efectuat mai multe teste pe această plantă şi am confirmat, în cele din urmă, că este o plantă cu adevărat insectivoră. Acest lucru dovedeşte că presupunerea lui Darwin a fost corectă şi arată cât de ascuţită era judecata sa ştiinţifică”, a declarat Hang Sun, profesor de cercetare la Institutul de Botanică din Kunming al Academiei Chineze de Ştiinţe şi unul dintre coordonatorii studiului, publicat în revista Nature Communications.
Pentru a stabili dacă acea floare de munte se hrănea efectiv cu insecte, cercetătorii au folosit musculiţe de oţet crescute cu hrană îmbogăţită cu o formă stabilă de azot.
„Azotul este esenţial pentru creşterea plantelor. Majoritatea plantelor carnivore trăiesc în habitate sărace în azot şi obţin azotul prin capturarea şi digerarea insectelor”, a declarat Hang Sun.
După ce au aşezat musculiţele pe acei firişori lipicioşi, cercetătorii au urmărit mişcarea azotului prin plantă.
Azotul astfel urmărit „este în cele din urmă absorbit de plantă şi se regăseşte în toate ţesuturile acesteia. Acest lucru nu s-ar întâmpla dacă nu ar exista o absorbţie sau o deplasare în interiorul plantei”, a declarat botanistul şi coautorul studiului Douglas Soltis, de la Universitatea din Florida şi Muzeul de Istorie Naturală din Florida.
Cum își atrage planta prada
Nutrienţii capturaţi nu au fost distribuiţi uniform în întreaga plantă. În schimb, cele mai ridicate niveluri de azot provenit de la pradă au fost găsite în florile speciei Saxifraga candelabrum, o specie care se reproduce o singură dată pe parcursul vieţii sale.
„Probabil are nevoie de acest lucru pentru rezultatul reproductiv. Flori şi seminţe. Reproducerea este cheia supravieţuiri”, a explicat Douglas Soltis.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, dovezi că planta atrage în mod activ prada.
Experimentele de teren au sugerat că mirosul joacă un rol important în atragerea insectelor către florile sale, în timp ce testele au detectat activitate enzimatică digestivă în perişorii glandulari, oferind dovezi suplimentare că planta poate descompune insectele capturate.
Capturarea insectelor prezintă un potenţial dezavantaj. Multe plante carnivore depind de insecte pentru polenizare şi riscă să prindă tocmai vizitatorii de care au nevoie pentru a putea să se reproducă.
„Este polenizată în principal de insecte relativ mari, precum muştele. Aceste insecte nu sunt ţinute ferm de firele de păr glandulare lipicioase şi se pot elibera cu uşurinţă. Doar insectele mult mai mici rămân prinse. Planta obţine nutrienţi suplimentari hrănindu-se cu aceste prăzi minuscule, lăsându-i în acelaşi timp neatinşi pe polenizatorii importanţi, permiţând astfel polenizarea şi reproducerea cu succes”, a explicat Hang Sun.
Foto: Xin-Jian Zhang via CNN Newsource
Planta recent descoperită este singura din ordinul său cunoscută ca fiind carnivoră. Însă este posibil ca şi alte plante carnivore să aştepte să fie descoperite. Platoul Qinghai-Tibet, unde se află aceasta, găzduieşte zeci de mii de specii de plante cu flori. Hang Sun a afirmat că unele dintre acestea ar putea ascunde abilităţi nedescoperite de capturare a insectelor.
„Natura găseşte mereu o cale, pentru a cita o replică din 'Jurassic Park'. Există atât de multe inovaţii în natură, iar pe cele mai multe dintre ele nu le-am descoperit sau nu le înţelegem încă. Multe dintre aceste inovaţii sunt potenţial benefice pentru bunăstarea umană. Explorarea acestei comori de cunoştinţe poate aduce beneficii enorme”, a concluzionat botanistul Douglas Soltis.
