
Cercetătorii susțin că sub suprafața Lunii s-ar putea ascunde peste un trilion de dolari în platină – o adevărată comoară lunară care așteaptă să fie exploatată, scrie futurism.com.
Potrivit unui studiu publicat în revista Planetary and Space Science, cercetătorul independent Jayanth Chennamangalam și echipa sa au descoperit că, din aproximativ 1,3 milioane de cratere cu diametre mai mari de un kilometru de pe suprafața Lunii, aproape 6.500 au fost formate de asteroizi care conțin cantități mari de platină, dar și alte metale prețioase precum paladiu sau iridiu.
Pentru autorii studiului, miza nu este doar câștigul financiar. Banii obținuți din exploatarea acestor resurse ar putea fi folosiți pentru explorarea spațiului.
„Astăzi, astronomia se face pentru a ne satisface curiozitatea,” a declarat Chennamangalam pentru New Scientist, o afirmație surprinzător de cinică, care probabil va stârni reacții în comunitatea științifică. „Are foarte puține aplicații practice și este finanțată în principal din bani publici, ceea ce înseamnă că depinde de politicile guvernamentale.”
„Dacă putem monetiza resursele spațiale – fie pe Lună, fie pe asteroizi – companiile private vor investi în explorarea sistemului solar,” a adăugat el.
Mineritul lunar, mai accesibil decât cel pe asteroizi
Chennamangalam, doctor în astrofizică și fost postdoctorand la Universitatea Oxford, a mai explicat că ar putea exista „mult mai multe cratere pe Lună care conțin resturi de asteroizi cu minereuri, decât există asteroizi accesibili care conțin aceleași resurse.”
Exploatarea acestor cratere ar fi mult mai simplă decât trimiterea de misiuni către asteroizi îndepărtați, care adesea nici nu au gravitație suficientă pentru operațiuni miniere eficiente.
Totuși, legalitatea exploatării Lunii în scop comercial rămâne o chestiune complicată. New Scientist amintește că Tratatul Cosmic, semnat în 1967, interzice ca o națiune să revendice sau să ocupe „Luna și alte corpuri cerești”.
Cu toate acestea, unii experți susțin că tratatul lasă loc pentru interpretări și ar putea permite guvernelor să eludeze interdicțiile și să obțină drepturi de exploatare.
Pentru a crea un cadru internațional, SUA a lansat Artemis Accords, un acord neobligatoriu. Însă China și Rusia nu l-au semnat, ceea ce lasă autoritatea acestui document într-o zonă incertă.
Pe scurt, cursa pentru suprafața Lunii este în plină desfășurare — o competiție strânsă care ar putea fi decisă între SUA și China până la finalul acestui deceniu, mai ales dacă o avere în metale prețioase este în joc.