Mumiile sud-americane sunt cunoscute pentru tatuajele lor impresionante, însă o analiză recentă a scos la iveală un tatuaj deosebit, unic sub multe aspecte, imprimat pe obrazul unei femei înmormântate în urmă cu aproximativ 800 de ani.
Deși oamenii își tatuează pielea de mii de ani, dovezile acestor forme de artă corporală dispar adesea în negura timpului. Uneori sunt descoperite instrumentele folosite, dar este rar ca pielea tatuată să se păstreze. Totuși, în America de Sud, tatuajele conservate sunt relativ frecvente în cazul mumiilor vechi de secole sau chiar milenii, în special datorită deșerturilor de coastă care au condiții ideale pentru protejarea țesuturilor moi, cum ar fi pielea, scrie Science Alert.
O mumie complet diferită
O echipă de antropologi și arheologi condusă de Gianluigi Mangiapane de la Universitatea din Torino, Italia, a studiat în detaliu rămășițele unei femei ale cărei tatuaje o diferențiază clar de celelalte mumii cunoscute.
Din păcate, originea exactă a acestei mumii este necunoscută, deoarece a fost donată Muzeului de Antropologie și Etnografie din Italia în urmă cu aproape un secol, fără informații de context, în afară de numele donatorului italian și clasificarea ca „artefact sud-american”.
Există însă câteva indicii. Poziția corpului – așezat vertical, cu genunchii îndoiți – sugerează o metodă de conservare specifică numită fardo, în care cadavrul era înfășurat în straturi multiple de țesături și legat sub forma unui pachet. Aceasta era o practică funerară obișnuită în cultura Paracas din regiunea Andină, pe coasta de sud a Peruului.
Datarea cu radiocarbon a fragmentelor textile încă atașate de corpul femeii arată că ea a trăit între anii 1215 și 1382 d.Hr.
Tatuajele sale, deși greu de distins din cauza înnegririi pielii în urma mumificării, au fost analizate cu ajutorul unor tehnici de imagistică non-invazive. Designurile sunt surprinzător de minimaliste: un tatuaj în formă de „S” pe încheietura mâinii – o zonă frecvent aleasă pentru tatuaje de culturile sud-americane ale epocii – dar chiar și acest model este mai simplu decât cele obișnuite observate la alte mumii, care prezintă modele elaborate pe mâini, antebrațe și picioare.
Tatuaje simple, dar extrem de rare
Ceea ce atrage cu adevărat atenția sunt tatuajele de pe obraz, simple dar rare. Potrivit autorilor studiului, „tatuajele de pe obraji sunt mai puțin frecvente (sau subestimate din cauza dificultății de a identifica pielea conservată)”.
„Cele trei linii detectate sunt relativ unice: în general, semnele de pe față sunt rare în rândul grupurilor din regiunea andină antică și chiar mai rare pe obraji”, notează cercetătorii.
Cerneală din magnetită
Analiza chimică a pigmentului arată o altă surpriză: cerneala neagră nu era obținută din cărbune, așa cum se presupune de obicei, ci din magnetită – un minereu de fier negru, metalic și magnetic. Aceasta este o constatare inedită, întrucât până acum nu a mai fost identificat un astfel de pigment în tatuajele mumiilor sud-americane.
„Folosirea intenționată exclusivă a pigmenților pe bază de cărbune, cei mai frecvent menționați în literatura de specialitate, poate fi exclusă în acest caz”, afirmă autorii.
„Rezultatele indică prezența magnetitei, un material utilizat atât în trecut, cât și în prezent, dar și a altor compuși bogați în fier din grupa silicaților de tip piroxen… cu o cantitate mică de materiale pe bază de carbon, posibil neintenționat adăugate (de exemplu, în timpul preparării pigmentului)”.
Ce simbolizau aceste tatuaje? Este clar că erau destinate a fi văzute – fiind plasate în zone neacoperite de haine. Însă semnificația exactă a acestor desene rămâne, deocamdată, un mister.
Cercetarea a fost publicată în revista Journal of Cultural Heritage.
Ştiri video recomandate
