Noul film "Odiseea", regizat de Christopher Nolan, a declanșat o controversă aprinsă în Grecia înainte chiar ca publicul să înceapă să îl vadă în cinematografice. Alegerea actriței Lupita Nyong'o pentru rolul Elenei din Troia a împărțit opinia publică, alimentând o dezbatere despre identitatea culturală.
Filmat parțial în Peloponez, acest blockbuster hollywoodian prezintă unele dintre cele mai emblematice locuri ale Greciei: Palatul lui Nestor din Pylos, plaja Voidokilia, orașul Methoni. Mulți greci au salutat inițiativa, încântați să vadă cum moștenirea lor primește expunere globală, scrie Le Monde.
În 2005, Oliver Stone a filmat povestea lui Alexandru cel Mare în Maroc. De atunci, în 2017, guvernul grec a introdus un program de subvenții care oferă rambursări pentru o parte din cheltuielile - până la 40% - suportate în țară. Numărul de seriale și producții cinematografice americane filmate în Grecia a crescut vertiginos, sporind veniturile sectorului audiovizual grec cu 137% între 2013 și 2024, potrivit Centrului Grec de Film.
Potrivit rețelei Star TV, Odiseea a primit aproape 6,5 milioane de euro în subvenții. Dar entuziasmul grecilor pentru film a fost curând însoțit de un val de critici. Decizia de a o distribui pe actrița kenyano-mexicano-americană Lupita Nyong'o în rolul Elenei din Troia a stârnit o dezbatere intensă, alimentată de mai multe figuri grecești de extremă dreaptă și amplificată pe rețelele de socializare de către Elon Musk, proprietarul Tesla și SpaceX. Pe platforma sa X, miliardarul american l-a acuzat pe Nolan că a „profanat” Odiseea pentru a îndeplini cerințele de diversitate ale Premiilor Academiei.
Regizorul grec Yannis Smaragdis a fost, de asemenea, foarte critic: „Dacă a făcut-o pentru Oscaruri, este josnic”. Extrema dreaptă greacă și-a exprimat indignarea față de faptul că Ministerul Culturii a finanțat un astfel de proiect. Ca răspuns la controversă, ministerul a reamintit publicului că „arta nu poate fi cenzurată”.
Dincolo de culoarea pielii actriței, mulți s-au întrebat despre o altă problemă: De ce nu a apărut niciun actor grec într-o adaptare a unuia dintre cele mai semnificative texte ale națiunii? Un editorial din revista culturală LiFO a rezumat neliniștea: „Grecii vor viziona filmul, îl vor discuta, îl vor iubi sau îl vor găsi excesiv. Dar mai presus de toate, mulți se vor întreba dacă mai există loc pentru o perspectivă grecească atunci când Hollywood-ul va rescrie Odiseea pentru lume.”
Greek City Times, o publicație digitală a diasporei cu sediul în Sydney, Australia, a mers până la a adresa o scrisoare echipei filmului: „Grecia nu este doar un decor în antichitate. Este o țară vie”, au scris ei. Pentru Dimitris Plantzos, profesor de arheologie clasică la Universitatea Națională și Kapodistriană din Atena, deși Odiseea este semnificativă pentru întreaga lume occidentală, ea are o semnificație și mai mare pentru greci. „Probabil simțim un sentiment de continuitate cu Antichitatea. Trăim în aceleași peisaje, aceleași locuri; expresii din acele povești au inspirat alți artiști de-a lungul secolelor”, a explicat el.
Eroii homerici au devenit simboluri naționale în Grecia
Încă din secolul al XIX-lea, statul grec modern a fost construit în mare parte prin revendicarea moștenirii Greciei clasice. Eroii homerici au devenit nu doar figuri literare, ci și simboluri naționale. Cu toate acestea, Plantzos a avertizat împotriva oricărei interpretări naționaliste a textelor antice: „Elena nu este un personaj istoric și, dacă o producție ar fi pusă în scenă în Africa, ar putea fi foarte bine interpretată de o actriță africană”, a remarcat el. „În teatrul antic, doar bărbații interpretau roluri feminine. Elena ar fi putut chiar fi interpretată de un bărbat și nimeni nu ar fi fost șocat așa cum este acum.” Plantzos a subliniat, de asemenea, că poveștile homerice nu au încetat niciodată să fie reinterpretate. De exemplu, dramaturgul Euripide și-a imaginat în Elena sa că regina Spartei nu a mers niciodată la Troia.
Yannis Hamilakis, profesor de arheologie și greacă modernă la Universitatea Brown din Providence (Rhode Island), a respins, de asemenea, argumentele rasiale ridicate de unii adversari ai distribuției: „Încercarea de a prezenta grecii antici ca fiind toți albi este falsă din punct de vedere istoric. Mediterana era un spațiu al schimburilor constante, cu populații care se mișcau tot timpul.” Pentru Christos Tsagalis, profesor de literatură greacă veche la Universitatea Aristotel din Salonic, fidelitatea absolută față de text nu este ceea ce contează cel mai mult: „Odiseea nu este doar o călătorie geografică; este o călătorie interioară, o metaforă pentru reconstrucția de sine atunci când te confrunți cu provocările vieții. Ceea ce contează este transmiterea acestui mesaj prin intermediul filmului, dincolo de scenele senzaționale”, a spus el.
Copiii greci descoperă Odiseea încă de la vârsta de 11 ani, ca și cum s-ar pregăti pentru viitor. Pentru Konstantinos Loukopoulos, arheolog și creator al contului The Mythologist, urmărit de peste 70.000 de persoane pe Instagram, „nici Homer, nici miturile grecești nu au nevoie de protectori”. În opinia sa, aventurile lui Ulise abordează teme universale care transcend epocile - violența, autocontrolul, frica, dragostea - și aceasta este adevărata realizare a operei.
„Poate că Homer va fi în cele din urmă marele câștigător al filmului lui Christopher Nolan”, a glumit Plantzos. „Dacă, la secole după ce au fost compuse, poveștile sale continuă să inspire un blockbuster de la Hollywood și să stârnească o dezbatere globală de acest gen, este o dovadă că sunt încă foarte vii.”
