Deși oamenii au explorat de-a lungul timpului aproape toate colțurile planetei, există încă regiuni care ascund numeroase mistere. De la vârfuri montane greu accesibile și păduri tropicale dese până la peșteri aflate la mare adâncime, unele locuri au rămas aproape imposibil de explorat, potrivit 24sata.hr.
Unele sunt atât de izolate sau de periculoase încât nici cei mai experimentați cercetători nu au reușit să ajungă în cele mai ascunse zone. Altele au rămas neatinse din motive religioase, din cauza restricțiilor politice sau pentru a proteja mediul natural.
În ciuda progreselor tehnologice, a imaginilor din satelit și a echipamentelor moderne, numeroase regiuni ale Pământului așteaptă încă să fie cercetate în detaliu.
Marie Byrd Land, Antarctica
În vestul Antarcticii se întinde Marie Byrd Land, o regiune vastă, cu o suprafață de aproximativ 1,61 milioane de kilometri pătrați. Este unul dintre puținele teritorii din lume asupra cărora niciun stat nu și-a formulat o revendicare teritorială. Potrivit informațiilor, aproximativ 99,6% din această zonă este considerată sălbăticie neatinsă.
Temperaturile extreme, vânturile puternice și relieful dificil au făcut ca numeroase părți ale regiunii să rămână nevizitate. Zona prezintă un interes deosebit pentru oamenii de știință, deoarece aici se află și ghețarul Thwaites. Topirea acestuia ar putea contribui semnificativ la creșterea nivelului global al mărilor și oceanelor.
Complexul forestier din nordul Myanmarului
În extremitatea nordică a Myanmarului, între granițele cu India și China, se află un vast complex forestier care se întinde pe mai mult de 30.000 de kilometri pătrați. Este una dintre cele mai mari zone de pădure încă bine conservate din Asia de Sud-Est.
Se estimează că aici trăiesc aproximativ 6.000 de specii de plante și animale, dintre care circa 1.500 sunt endemice, adică nu se găsesc în mod natural în alte părți ale lumii.
Conflictele politice și accesul limitat din ultimele decenii au împiedicat cercetătorii să studieze în detaliu numeroase porțiuni ale pădurii. Deși în regiunea extinsă locuiesc comunități indigene, cele mai îndepărtate zone sunt încă puțin cunoscute de cercetători.
› Vezi galeria foto ‹
Foto: Getty Images / Profimedia Images
Gangkhar Puensum, Bhutan
Cu o altitudine de aproximativ 7.570 de metri, Gangkhar Puensum este considerat cel mai înalt vârf montan necucerit din lume. Mai multe expediții au încercat să ajungă în vârf în anii 1980, însă niciuna nu a reușit.
În Bhutan, munții au o semnificație spirituală deosebită, fiind considerați, potrivit credințelor locale, locuri în care sălășluiesc divinități. Din respect pentru aceste tradiții, autoritățile au interzis în 1994 ascensiunile pe munții cu altitudini de peste 6.000 de metri, iar în 2003 au interzis complet alpinismul.
Din acest motiv, Gangkhar Puensum ar putea rămâne mult timp un vârf neatins de om.
Machapuchare, Nepal
Cunoscut și sub numele de „Coada de pește”, datorită formei sale distinctive, Machapuchare se ridică la 6.993 de metri în Himalaya nepaleză.
Pentru comunitățile locale, muntele este un loc sacru, asociat cu zeul hindus Shiva. Tocmai din cauza acestei semnificații religioase, ascensiunea până în vârf este interzisă.
În 1957, o expediție britanică a ajuns la aproximativ 50 de metri de vârf, dar s-a oprit înainte de ultima porțiune a traseului, respectând promisiunea făcută regelui Nepalului. De atunci, nu au mai fost eliberate autorizații pentru cucerirea muntelui, iar vârful a rămas neatins.
Summa Ri, la granița dintre Pakistan și China
Spre deosebire de munții pe care ascensiunile sunt interzise din motive religioase, vârfurile Summa Ri și Summa Ri II au rămas necucerite în principal din cauza condițiilor naturale extrem de dificile.
Cele două vârfuri, cu altitudini de 7.286 și, respectiv, 7.133 metri, se află într-o regiune montană izolată, în apropierea graniței dintre Pakistan și China.
Ghețarii, crevasele adânci și riscul de avalanșe fac accesul extrem de dificil. În plus, lipsa drumurilor și a traseelor montane amenajate complică organizarea expedițiilor. Situația este agravată de sensibilitatea politică a regiunii de frontieră și de infrastructura aproape inexistentă.
Din aceste motive, cele două vârfuri se numără în continuare printre cele mai greu accesibile puncte montane din lume.
Nyenchen Tanglha de Est, Tibet
La marginea sud-estică a Podișului Tibetan se întinde lanțul muntos Nyenchen Tanglha de Est, o secțiune masivă dintr-un sistem muntos ce se întinde pe o lungime totală de peste 750 de kilometri.
Datorită vârfurilor spectaculoase și ghețarilor impresionanți, regiunea este supranumită uneori „Alpii Tibetului”. Spre deosebire însă de munții europeni, multe dintre vârfurile sale nu au fost încă escaladate.
Dintr-un total de 164 de vârfuri cu altitudini de peste 6.000 de metri, 159 nu ar fi fost cucerite până în prezent. Unele expediții au început să exploreze zone noi și să deschidă trasee de ascensiune, însă porțiuni întinse ale lanțului muntos rămân greu accesibile.
Dorsala Gakkel, Oceanul Arctic
La mare adâncime, sub apele Oceanului Arctic, se află dorsala Gakkel, un lanț muntos vulcanic submarin cu o lungime de aproximativ 1.800 de kilometri.
Situată între plăcile tectonice nord-americană și eurasiatică, această formațiune este una dintre cele mai greu accesibile regiuni ale fundului oceanic. În unele zone, adâncimea ajunge la câteva mii de metri, iar cercetările sunt îngreunate de stratul gros de gheață marină.
În ultimele decenii, oamenii de știință au reușit să studieze doar anumite porțiuni ale dorsalei. O expediție chineză a reușit inclusiv să desfășoare cercetări cu echipaj uman. Cu toate acestea, cea mai mare parte a regiunii rămâne insuficient explorată.
Cenotele din peninsula Yucatán, Mexic
Peninsula Yucatán din Mexic este renumită pentru cenote, formațiuni naturale asemănătoare unor puțuri sau doline, umplute cu apă. Multe dintre acestea fac parte din rețele complexe de peșteri și galerii subacvatice.
În regiune se găsesc aproximativ 7.000 de cenote, însă doar o mică parte sunt accesibile vizitatorilor. Cercetătorii cred că sub pământ se află numeroase galerii și încăperi care nu au fost descoperite.
Geologul și exploratorul de peșteri Chris Lloyd a declarat pentru Daily Mail că în zonă ar putea exista încă aproximativ 1.000 de kilometri de galerii subterane neexplorate.
Hang Son Doong, Vietnam
Hang Son Doong, din Vietnam, este considerată cea mai mare peșteră naturală cunoscută din lume în funcție de volum. Porțiunile cartografiate până acum însumează aproximativ 38,5 milioane de metri cubi, iar sistemul de galerii se întinde pe kilometri în subteran.
În interior se găsesc spații subterane uriașe, râuri, formațiuni stâncoase neobișnuite și ecosisteme cu particularități remarcabile.
Deși peștera a fost cercetată timp de mai mulți ani, specialiștii consideră că unele galerii laterale și cursuri de apă subterane nu au fost explorate complet. În timpul unei expediții din 2019, scafandrii au descoperit un tunel subacvatic care leagă peștera Hang Son Doong de peștera vecină Hang Thung. Descoperirea sugerează că sistemul subteran este mai vast decât se credea inițial, conexiunea putând adăuga aproximativ 1,6 milioane de metri cubi la volumul total.
Dimensiunile impresionante și numeroasele zone încă neexplorate fac din Hang Son Doong unul dintre cele mai fascinante locuri pentru cercetarea speologică.
