Elisabeta Lipă trage un semnal de alarmă privind viitorul sportului românesc și avertizează că răbdarea campionilor este pe sfârșite, după ce statul nu le-a mai acordat premierile pentru performanțele obținute în ultimii doi ani. Într-un interviu acordat Antena 3 CNN, multipla campioană olimpică a vorbit despre procesul privind recuperarea a aproape 400.000 de euro din premierile olimpice, acuzațiile care i-au fost aduse și motivele pentru care a intrat în politică.
Lipă a explicat și de ce România nu mai poate repeta performanța istorică de la Jocurile Olimpice din 1984, dar și ce își propune pentru Los Angeles 2028. Fosta mare canotoare a făcut și mărturisiri despre sacrificiile din carieră, cei 41 de ani de căsnicie și relația specială cu mama sa, care se apropie de 96 de ani.
Violeta Moroianu: A reprezentat România la cel mai înalt nivel și este una dintre cele mai titrate canotoare din lume. Doamna Elisabeta Lipă este prezentă astăzi în studioul Antena 3 CNN. Bună ziua, doamna Lipă, mulțumim că ați acceptat invitația noastră.
Elisabeta Lipă: Bună ziua, mulțumesc și eu pentru invitație și mă bucur să dialogăm astăzi, chiar și pentru puțin timp. Avem ceva timp de când tot ne scriem și ne propunem să ne vedem. Și iată că a venit și momentul acesta să ne vedem.
Violeta Moroianu: Sunteți deputat în Parlamentul României, președinte al Federației Române de Canotaj și vicepreședinte COSR, la al patrulea mandat. Asta la 62 de ani, împliniți recent.
Elisabeta Lipă: Exact, da.
Violeta Moroianu: Cum faceți față?
Elisabeta Lipă: Sportul m-a ajutat să ordonez activitatea, să fiu disciplinată și atunci chiar nu îmi este ușor, dar eu zic că îmbin foarte bine aceste lucruri, pentru că nu sunt activități zilnice care să se suprapună. Federația, da, este la sufletul meu. În Comitetul Olimpic, particip doar la ședințele pe care le avem, deci cu programul reușesc să stau și acasă.
Violeta Moroianu: Aveți timp și pentru dumneavoastră, este important așa.
Elisabeta Lipă: Am timp și pentru mine, și pentru familie, deci este foarte important. Eu cred că acesta este unul dintre beneficiile celor care am făcut sport. Știm să ne ordonăm și să ne facem programul în așa fel încât să cuprindem toate nevoile.
Recunoașterea performanțelor și viitorul canotajului
Violeta Moroianu: De curând, The Sporting Blog a făcut un top al celor mai mari canotori și ocupați prima poziție în acest clasament. Cum ați primit vestea?
Elisabeta Lipă: Am primit vestea foarte frumos și mă bucur. E așa o recunoaștere a performanței, a ceea ce ești, a muncii tale, și aici vorbim la mine de 24 de ani, și cred că nu întâmplător și nu pe relații am fost desemnată canotoarea secolului XX. Este o mândrie, dar mândria este și mai mare cu cât am văzut în acest clasament mai multe colege și prietene de-ale mele. Asta este un lucru extraordinar. Canotajul românesc, cu foarte puține pauze, așa să zic... Eu am prins, ca președinte, pauze de performanță. Iată că a ținut steagul României pe cel mai înalt catarg și mă bucur enorm de mult. Mă bucur și mai mult că am reușit, împreună cu echipa mea, să aducem barca asta din nou acolo unde a fost obișnuită atâtea ediții ale Jocurilor Olimpice.
Violeta Moroianu: Și pentru că vorbeați de Federația Română de Canotaj, cu dumneavoastră la conducere, canotajul românesc a strălucit și anul acesta: opt medalii la Europene, trei de aur la Mondiale și patru clasări pe podium la Cupa Mondială.
Elisabeta Lipă: Da, deci sună nu bine, sună foarte bine! Iar eu aș spune așa: România are două dintre cele mai bune sportive din acest an, care pentru prima dată în istoria canotajului mondial au reușit să aducă această tripletă de aur, și anume: aur în proba de dublu rame, aur în proba de 8+1 feminin și aur în proba de 8+1 mixt. Este extraordinar și nu s-a mai întâmplat niciodată. Cu Simona portdrapelul acestor echipaje, pur și simplu, pe o vreme ploioasă, friguroasă, cu amânări de curse, cu schimbări de culoar. Deci nimic din tot ceea ce s-a întâmplat acolo nu ne-a ajutat. Totul parcă a fost împotriva noastră, în ciuda noastră. Și cu toate acestea, Dumnezeu a avut grijă de noi și iată că a făcut România să strălucească la acest Campionat Mondial. Dar bucuria mea este și mai mare că la bază, și aici vorbesc de campionatele mondiale și europene de juniori, campionatele mondiale și europene de tineret, am strălucit și aici.
Violeta Moroianu: Se vorbește mai puțin, da.
Elisabeta Lipă: Da, se vorbește mai puțin, dar inevitabil trebuie să vorbim, pentru că dacă ai bază, ai continuitate, ai viitor. Și cu canotajul românesc, la ora actuală, chiar ne putem mândri cu ceea ce am construit. N-a fost ușor, a fost o muncă extraordinar de grea. Dar această performanță, această muncă pe care noi ne-am dedicat-o acestui sport minunat, a făcut ca lumea să privească altfel canotajul, să fie altfel mediatizat, altfel susținut. Avem sponsori care au venit alături de noi și cărora eu nu am cuvinte să le mulțumesc, pentru că fără ei sportul, în general, nu poate funcționa, iar canotajul, în mod special, vine de aici. Și atunci când ești cel mai bun pe plan european, ești cel mai bun sau printre cei mai buni pe plan mondial, normal că ai altă stare de a merge mai departe și a munci. Avem cea mai titrată sportivă în proba de simplu, la tineret. Deci, să zic așa, viitorul sună bine. Acum depinde de noi și cum putem să-i susținem în continuare. Pentru că și sportivii au problemele lor, au bucuriile lor, au datoriile lor, cum le are un om normal, pentru că la vârsta asta încerci să te realizezi, să-ți clădești o familie, să-ți întemeiezi o familie, să-ți cumperi o casă, să-ți faci un viitor. Și atunci trebuie să avem grijă de ei. Este foarte dificil, dar eu zic că ușor, ușor reușim să facem față.
Drumul spre Los Angeles 2028
Violeta Moroianu: Cât de greu este acum pentru cei care au confirmat anul acesta să mențină acest nivel și în următorii doi ani, după cum urmează Los Angeles?
Elisabeta Lipă: Este foarte greu, foarte greu, dar ei deja sunt psihic antrenați, că nu este prima dată. Avem sportivi în lot care sunt la a treia, la a patra, la a doua participare, deci știu ce-i așteaptă, știu ce trebuie să facă. Anul viitor este un an foarte greu, este anul calificărilor. Deci dacă nu te califici, noi nu avem multe șanse de calificare. Avem anul viitor Campionatul Mondial și în următorul an avem o singură regată de calificare, unde sunt unu sau două locuri per probă și unde este foarte greu să te califici.
Violeta Moroianu: Competiția este strânsă.
Elisabeta Lipă: Este foarte strânsă și este din ce în ce mai strânsă, pentru că Comitetul Internațional Olimpic, introducând alte ramuri sportive în cadrul Jocurilor Olimpice, de unde ia din numărul de atleți? Pentru că numărul este fix: 10.500 de atleți, nici mai mult, nici mai puțin, maxim, sunt înscriși sau calificați la Jocurile Olimpice. Și atunci, dacă introduci o ramură sportivă, trebuie să iei de la alta. Și ca să iei de la alta, reduci din numărul de calificări.
Violeta Moroianu: De sportivi calificați.
Elisabeta Lipă: Sigur că da, și este foarte greu. Dar eu sper și îmi doresc enorm de mult să avem o ediție de succes, pentru că acum 40 de ani...
Violeta Moroianu: Dumneavoastră, la 19 ani...
Elisabeta Lipă: Am obținut primul titlu olimpic. Și delegația României a terminat acea ediție pe locul 2 pe națiuni și a fost ceva extraordinar de frumos.
Violeta Moroianu: Putem să reedităm acum, la Los Angeles 2028, acel succes?
Elisabeta Lipă: Nu. Cât sunt eu de optimistă, n-avem cum, n-avem cu cine, nu se poate. Eu mă rog să creștem un loc, două, trei față de Jocurile Olimpice de la Paris. Ar fi extraordinar de frumos pentru noi ca țară să creștem. Am terminat pe locul 23, cred.
Violeta Moroianu: Pe omul Elisabeta Lipă ce sentiment o încearcă atunci când va reveni la Los Angeles 2028? La fix cât? 44 de ani?
Elisabeta Lipă: Exact. Normal că sper să fiu sănătoasă, să pot să ajung acolo, iar dacă voi ajunge acolo, normal că amintirile te răscolesc, indiferent cum. Atunci aveam o vârstă, peste doi ani va fi altă vârstă, privești altfel lucrurile. La 19 ani era inconștiența tinereții, acum deja este experiența vârstei, dar, în orice caz, îmi doresc tot ce este mai frumos și mai bun pentru delegația României acolo.
Violeta Moroianu: Va fi abordată o altfel de strategie pentru această Olimpiadă, pentru că vor fi, probabil, și schimbări în ceea ce privește stagiile de pregătire? Va fi alt fus orar, acolo sunt alte temperaturi.
Elisabeta Lipă: Da, aici deja intervine măiestria echipei medicale. Noi la lot avem un medic foarte aprig, foarte bun, doctorul Vasile Oșan, care a trecut cu noi prin toate stările, prin toate temperaturile, și foarte ridicate, și foarte coborâte. Îi cunoaște foarte bine pe sportivi, sportivii îl cunosc foarte bine și asta contează enorm: relația asta de prietenie între echipa medicală, colectivul de sportivi și colectivul de antrenori. Nu asta este problema mea, aici chiar nu-mi fac probleme. Pentru noi, ceea ce este nou acolo este scurtarea pistei de concurs. Noi ne vom califica anul viitor pe distanța clasică, adică de 2.000 de metri, iar în următorul an vom concura pe 1.500. Aici va interveni măiestria antrenorului principal, care să știe să ducă într-o direcție foarte bună pregătirea, și bineînțeles că asta se va vedea și în rezultate.
O arenă olimpică de canotaj în România
Violeta Moroianu: V-ați implicat în numeroase proiecte sportive de când v-ați retras din canotaj. Cred că cel mai important este cel al construirii unei piste olimpice de canotaj, un vis care se va împlini până la urmă, nu?
Elisabeta Lipă: Da, este un vis nu numai al meu, ci al tuturor canotorilor care au participat la un Campionat European, o regată, o Cupă Mondială sau un Campionat Mondial. România și canotajul românesc nu au unde să organizeze o competiție, nici la cel mai mic nivel. De ani de zile ne plângem. Eu cel puțin n-am participat la a șaptea ediție a Jocurilor Olimpice.
Violeta Moroianu: Din acest motiv.
Elisabeta Lipă: Din acest motiv, exact, pentru că nu s-a început, nu s-a înțeles. Ajutor a fost cât de cât, dar ca să construiești o arenă de canotaj, nu poate să o construiască o singură persoană sau să se ocupe de tot acest proiect. Trebuie mai multe instituții implicate. Iar eu voi face tot posibilul ca până în 2028 să avem această arenă construită, iar în 2029 să putem organiza o competiție internațională.
Violeta Moroianu: Exact asta voiam să vă întreb acum.
Elisabeta Lipă: Și asta este una dintre cele mai mari motivații ale mele, ca să pot zi de zi să rezolv câte ceva, indiferent cât de mic sau cât de mare este, ca să ajung la obiectivul final.
Familia și sacrificiile din spatele performanței
Violeta Moroianu: Cine se află în spatele omului Elisabeta Lipă?
Elisabeta Lipă: Familia mea se află în spatele meu, care mă susține din toate punctele de vedere, și când am această libertate, normal că altfel pot să rezolv problemele cu care ne confruntăm.
Violeta Moroianu: De curând ați sărbătorit 41 de ani de căsnicie. Care este secretul longevității?
Elisabeta Lipă: Secretul? Nu există niciun secret clar. Într-o căsnicie, eu așa văd, trebuie să existe respect, înțelegere, comunicare, normal și contrazicere, acea combinație de sare și piper ca să poți înainta frumos în vârstă. Noi avem 41 de ani de căsnicie: nu este puțin, nu este nici mult. Unii ar zice că este foarte mult, dar eu zic că nu este mult, având în vedere că jumătate dintre ei am stat în cantonament.
Violeta Moroianu: Un canotor petrece în cantonament 11 din 12 luni. Practic acolo reușește să-și creeze familia, așa cum s-a întâmplat și în cazul dumneavoastră.
Elisabeta Lipă: Nu, în cazul meu nu s-a întâmplat așa, pentru că eu l-am cunoscut pe soțul meu în cantonament, dar el era turist, iar eu sportivă. Eram la Piatra Arsă și, de obicei, turiștii veneau în weekend, iar dacă era vremea urâtă, cabanierul nu îi mai lăsa să coboare și nici nu mai aveau cu ce. Și atunci dormeau pe holuri, în sala noastră de sport, peste tot, ca să treacă noaptea, iar ziua vedeau ei ce puteau să facă. Așa ne-am cunoscut, ne-am reîntâlnit după un an de zile și așa a vrut Dumnezeu...
Violeta Moroianu: Să fiți împreună și astăzi.
Elisabeta Lipă: Da, să fim împreună și astăzi, să iasă această căsnicie frumoasă și să avem un copil reușit, născut între două ediții ale Jocurilor Olimpice.
Violeta Moroianu: Cum ați reușit să faceți față atunci?
Elisabeta Lipă: Păi e normal când zici cine a stat în spatele meu. Am reușit pentru că am făcut și noi ceea ce face marea majoritate a familiilor. Am avut un ajutor cât a fost mic. Am stat eu cu el până la un an și vreo patru luni, după care l-am luat în cantonament, iar apoi a început grădinița. Când a început grădinița, nu mai puteam să-l iau cu mine în cantonament. A rămas cu soțul acasă, cu mama. Și uite așa am crescut un copil.
Violeta Moroianu: Dragoș îl cheamă pe băiatul dumneavoastră?
Elisabeta Lipă: Dragoș îl cheamă, da.
Violeta Moroianu: Nu prea stăteați pe acasă.
Elisabeta Lipă: Nu. Când era mic, plângea când eu trebuia să plec la Snagov. Dar acum este foarte mândru de mama lui, pentru că a înțeles de fapt sacrificiul pe care l-a făcut mama lăsându-l acasă. Fără sacrificii nu reușim să facem nimic în viață, în general, în orice domeniu.
Violeta Moroianu: Dragoș nu a urmat calea sportului?
Elisabeta Lipă: Este foarte talentat, moștenește talentul, dar nu a urmat calea sportului de performanță. El face mișcare, a trecut prin mai multe sporturi, dar performanța la el era foarte greu de atins pentru că tot timpul se măsura cu performanța mea. Și ambițios cum este, voia să fie cel puțin ca mine, ceea ce este foarte greu. Copil fiind, e greu să înțelegi că atunci când pierzi, nu înseamnă că este un capăt de țară, ci trebuie să perseverezi, să ai competiții multe, să capeți experiență și că ele te duc către performanță. Și plângea de fiecare dată: „Mamă, am pierdut, n-am câștigat!”. Degeaba încercam eu să-i spun că și eu la viața mea am pierdut foarte mult până am început să câștig, dar asta este. În general, copiii marilor sportivi care au făcut performanță înaltă nu ajung la nivelul părinților, pentru că performanța părinților îi blochează într-un fel.
Violeta Moroianu: Și faima, poate.
Elisabeta Lipă: Da, și faima, pentru că tot timpul ești comparat: spui „nu e ca mama, nu e ca tata, nu e bun de nimic”. Copilul fără să vrea aude și psihicul lucrează. Astea sunt etichetele care se pun foarte repede copiilor și, când nu avem răbdare, e mai ușor să pui o etichetă decât să ai încredere în copilul ăla că va demonstra și el la un moment dat. Pentru că este clar că dintr-un părinte talentat nu poate să iasă un copil netalentat.
Lecțiile înfrângerii și reconstrucția federației
Violeta Moroianu: După șase ediții ale Jocurilor Olimpice, sunteți omul cel mai potrivit care poate da sfaturi despre cum poți ajunge să ai succes și să-l și menții. De unde înveți cel mai mult?
Elisabeta Lipă: Eu o spun din experiența mea: cel mai mult am învățat atunci când am pierdut, nu când am câștigat. Când am câștigat, am zis că am fost perfectă, am făcut totul perfect, foarte bine, și tot ceea ce mi s-a întâmplat pe lângă m-a ajutat ca eu să fiu cea mai bună. Iar în următorul an, când am pierdut, atunci m-am trezit la realitate: de ce am pierdut? Când pierzi, îți pui întrebări: „Unde am greșit? Ce am greșit? Ce n-am făcut bine?”. Și când te liniștești, după ce plângi foarte mult, după ce te consumi foarte mult, după ce nu dormi foarte multe nopți, o iei de la capăt. Iar eu am avut puterea să o iau de la capăt uitând ce mi s-a întâmplat în acel an. Am luat-o de la zero, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Violeta Moroianu: Nici în canotaj nu a fost ușor. Prima dată când ați preluat această funcție de președinte al Federației, nu au mers lucrurile foarte bine de la început, dar ați avut răbdarea necesară pentru a construi și pentru a ajunge astăzi canotajul unde este.
Elisabeta Lipă: Dacă stau bine și mă gândesc, mă duc în urmă cu vreo patru mandate: ce am preluat eu la Federație? Am preluat o singură sportivă rămasă de la Jocurile Olimpice de la Beijing, medaliată cu bronz, un lot masculin inexistent, iar la tineret nici nu se punea problema, pentru că nu exista acea categorie. Erau niște copii la juniori care erau selecționați și mutați cu școala, dar neavând modele, neavând un nucleu pe care să-l dai exemplu, să vrei să ajungi ca cineva, pentru că în lot nu prea erau, pierderile erau foarte mari. Și peste toate astea, auzeam de la foarte mulți: „Asta este, trebuie să te obișnuiești, că noi nu vom mai fi unde am fost și că asta e situația. Cum să mă obișnuiesc eu, după cinci titluri olimpice, să ne „cânte muzica”, cum zic eu – muzica însemnând că ești ori ultimul, la un minut după penultimul, sau nici acolo nu mai eram în finala mare, eram prin finala a doua. Mi-a fost foarte greu până colegii mei au înțeles că trebuie să-mi acorde încredere și să vină lângă mine, pentru că eu am foarte multe viteze. Am răbdare, dar am și viteze multe, am un alt stil de muncă. Dar când au înțeles că, dacă stau în stânga și în dreapta mea, împreună facem minuni, iată că la ora actuală avem o federație foarte puternică, o federație cu un palmares foarte bogat, care se bazează și pe o infrastructură. Și iarăși ajung la sponsori, care au venit lângă noi, apreciind ceea ce facem și care ne-au ajutat să ne dezvoltăm foarte frumos. La ora actuală avem centre de pregătire la Iași, la Năvodari și la Orșova. Orșova și Iași sunt pentru juniori, iar Năvodariul îl avem pentru zona de Under 23, zona de tineret. Au tot ce le trebuie ca pregătire, masă cu nutriționiști, specialiști care îi îndrumă. Deci nu se pot plânge de nimic: condiții sunt, chef de muncă trebuie să aibă și să-și dorească să fie campioni. Și, cu siguranță, au echipa lângă ei care cunoaște drumul și îi duce acolo.
De ce a intrat Elisabeta Lipă în politică
Violeta Moroianu: Cum s-a schimbat viața doamnei Elisabeta Lipă după ce a intrat în politică în 2024?
Elisabeta Lipă: În politică am intrat tot din cauza sportului. Am fost ministru al Tineretului și Sportului. După ce mi-am terminat mandatul, am zis că nu știu dacă mai am puterea să continui, pentru că am văzut ce produce sportul. Știu foarte bine că baza sportului de performanță, sportul de masă despre care vorbim noi, se regăsește în școală, după care se regăsește în cluburile care sunt subordonate ministerului, iar aici nu exista aproape nimic. Am zis: „Mai rău de atâta nu se poate”. Am revenit după 10 ani și am văzut că mai rău se poate. Dar din momentul ăsta, nu mai pot spune că mai rău de atâta nu se poate, pentru că nu se mai poate.
Cluburile sportive școlare sunt aproape inexistente, deși noi ca țară avem copii talentați, foarte talentați. Nu mai sunt foarte mulți, dar pe cei pe care îi avem, am putea să-i creștem frumos, să ajungă campioni. Însă structurile astea nu sunt bugetate, nu au infrastructură. După care, cluburile Agenției Naționale pentru Sport, care sunt 48 la număr, se află la fel într-o situație precară. Și când te bazezi pe o subfinanțare, ce pretenție să ai? Să ai pretenții de selecție? Să ții un copil în cantonament? Să-i dai o indemnizație? Despre ce putem să vorbim? Atunci e normal că suferă performanța sportivă. La tot pasul auzi: „Trebuie să schimbăm ceva, trebuie să facem ceva, să schimbăm legea”. Păi cine vreți să facă asta, dacă nu noi? Tot noi, cei care știm cum se face performanța, știm nevoile performanței și trebuie să ne luptăm ca să și reușim. Exact ca într-o finală: te lupți cu adversarul, că dacă nu te lupți cu el, trece pe lângă tine.
Violeta Moroianu: Ce schimbări legislative ar trebui să vedem ca să putem avea și performanțe?
Elisabeta Lipă: Schimbările astea pe care ni le dorim noi și după care, cu ghilimelele de rigoare, plângem că ar trebui schimbate, pentru că legile sunt învechite și trebuie să adaptăm nevoile și cerințele performanței la ceea ce se întâmplă în ziua de astăzi. Ieșim și noi, vedem în stânga și în dreapta ce au adversarii noștri și cam ce ar trebui să avem și noi. Iar la noi totul începe cu: „Aia nu se poate, aia nu se poate, aia nu se poate”. Și ăsta a fost unul dintre motivele pentru care am făcut acest pas, trecând prin toate funcțiile astea: președinte de federație, am condus Clubul Dinamo opt ani de zile, ministru, președinte de agenție. Am zis, știu nevoile care sunt. Dacă se aliniază lângă mine marii sportivi, președinții de federație și restul, nu avem cum să nu reușim. Dar tot eu mi-am dat răspunsul, de ce niciun sportiv sau om de sport nu a rezistat în politică. În momentul ăla ți se pune eticheta. „N-ai ce să cauți, ești hoț, ai furat, ai făcut, ai dres, ce cauți tu acolo, nu ești bun de nimic”. Nu știu cam ce criterii trebuie să îndeplinești ca să fii bun în politică. În politică trebuie să se vadă rezultatele, din punctul meu de vedere, și să aduci ceva bun pe domeniul tău. Cu siguranță că ar arăta altfel situația.
Violeta Moroianu: De când ați intrat în politică au fost și situații mai puțin plăcute? Vi s-au pus etichete?
Elisabeta Lipă: Norocul meu este că sportul m-a ajutat, mai ales canotajul, fiind un sport de anduranță, un sport monoton, un sport care îți antrenează nu doar fizicul, îți antrenează și psihicul. Și atunci reziști oricăror presiuni și ai puterea să nu te afecteze atât de tare tot ceea ce auzi despre tine. Normal că nici eu nu am fost afectată de toate răutățile pe care le-am auzit despre mine.
Și mai știu un singur lucru: atunci când ești bun, nu ești luat de exemplu ca cel care scrie sau te înjură, sau scoate toate cuvintele despre tine, să vrea să învețe cum e să fii bun. Ba din contră, caută să te tragă înapoi. Dar eu am parcursul meu, am drumul meu, știu ce am făcut, nu-mi este rușine de ceea ce am făcut. Și dacă aș avea posibilitatea, peste doi ani, să premiez, pentru că marea majoritate a acuzațiilor au fost: „A premiat bucătarul, ospătarul și ce-a mai premiat” . vreau să vă spun așa: sunt meserii vitale, complementare performanței. Sunt vitale! Fără un bucătar, fără un ospătar, fără un electrician, fără un zidar, tu nu poți funcționa în cantonament, pentru că programul este ca la uzină. Continuu, de luni până duminică. Și dacă n-ai acești oameni, nu mai merge cum mergea la noi pe vremuri, când aveam sâmbăta și duminica pachete, iar pachetele constau în șnițele, pate, un măr, o măgura sau ce ne mai dădeau nouă acolo. Nu! Acum trebuie să ai un meniu făcut de un nutriționist, care este o știință, și acest meniu trebuie să fie gătit de cei mai buni specialiști, dacă tu vrei să fii campion olimpic. Și cu asta am spus tot.
Procesul privind premierile olimpice
Violeta Moroianu: Doamna Lipă, în octombrie 2026, COSR a deschis o acțiune în instanță prin care solicită returnarea unei sume foarte mari, 392.800 de euro, din premieri olimpice, în urma unui raport al Curții de Conturi. Inițial ați declarat că ați respectat toate dispozițiile legale. Care este poziția dumneavoastră în privința acestui dosar?
Elisabeta Lipă: Așa cum am spus și atunci, o spun și acum: am respectat toată legislația posibilă din România. Faptul că Comitetul Olimpic a contestat în instanță rapoartele Curții de Conturi – după ce nu a găsit înțelegere de niciun fel în toate concilierile și reconcilierile pe care le-au făcut – a dus, normal, la concluzia să dea Curtea de Conturi în judecată și să ceară anularea acestor rapoarte. Bineînțeles că și ceilalți am venit la pachet. De la „plățile nelegale”, cum zice Curtea, a întregului personal al federației, au rămas doar cei cu contracte de activitate sportivă, care, la ora actuală, ca și atunci, sunt asimilate unui contract individual de muncă și după care funcționează tot sportul românesc, nu doar canotajul românesc. Dar instanța va decide ce a fost bine și ce nu a fost bine.
Violeta Moroianu: COSR a subliniat faptul că acest demers este o pură obligație legală și nu este un atac la persoana Elisabetei Lipă.
Elisabeta Lipă: Mai puțin contează asta.
Violeta Moroianu: Dumneavoastră, când ați văzut acea știre, pentru că a apărut în presă, cum v-ați simțit? Bănuiesc că v-ați simțit lezată, nu?
Elisabeta Lipă: Nu știu. Se puteau găsi și alte forme de comunicare, dar dați-mi voie să mă abțin.
Violeta Moroianu: Credeți că este necesară o reformă pentru a evita astfel de blocaje pe viitor? Vine Curtea de Conturi, face un raport, COSR se sesizează și vă dă în judecată. Așa cum spuneți și dumneavoastră, poate existau și alte căi de comunicare.
Elisabeta Lipă: Sincer vă spun, eu nu mai înțeleg nimic. Odată vine Curtea și spune că s-au făcut plăți nelegale, dar tot în rapoartele lor spun: „modificați legislația pentru următoarele ediții ale Jocurilor Olimpice”. Deci, dacă n-a fost bine ce am făcut până acum, tu de ce propui să modificăm? Dacă poate să dea cineva un răspuns, să-l dea. Spun că nu avem criterii. Ba da, am avut criterii! Cel mai elocvent criteriu este asumarea și îndeplinirea obiectivului, care nu poate să și-l asume și să-l îndeplinească unul singur, ci o întreagă echipă. Iar statul român recompensează performanța o dată la patru ani pe toți cei care au făcut posibilă această performanță.
Violeta Moroianu: În momentul de față, ați spus că sunt doar câteva persoane vizate de acest audit al Curții de Conturi și că aceste persoane îndeplinesc aceste criterii.
Elisabeta Lipă: Corect. Și atunci instanța va decide. Eu am mare încredere în justiție, pentru că mi-a demonstrat de atâtea ori că pot să am această încredere. Abia aștept să se termine toată povestea asta, care durează de doi ani de zile. Poate pe mine mă afectează mai puțin, dar pe colegii mei, care nu sunt obișnuiți, n-au făcut sport de performanță și nu sunt căliți ca mine, îi afectează enorm de mult.
Violeta Moroianu: Vorbim de personalul Federației Române de Canotaj.
Elisabeta Lipă: Vorbesc de personalul Federației Române de Canotaj, da.
Premierile neplătite și avertismentul pentru sportul românesc
Violeta Moroianu: Ați avut curajul să aduceți în discuție un subiect sensibil, și anume cel al premierilor pentru sportivi, din 2025 până în prezent nu s-au acordat premierile.
Elisabeta Lipă: Deci, Agenția Națională pentru Sport, pentru prima dată, cred că în istoria sportului românesc, nu a acordat o premiere, la nicio categorie, la nicio ramură sportivă, doi ani de zile.
Violeta Moroianu: Și motivul?
Elisabeta Lipă: Motivul nu mă întrebați pe mine, că eu nu am de unde să știu care este motivul, dar se subînțelege. Nu sunt bani.
Violeta Moroianu: Cine suferă cel mai mult?
Elisabeta Lipă: Cine suferă cel mai mult? Normal, sportivii și colectivele tehnice, pentru că vorbim despre campionate europene, vorbim despre campionate mondiale. Aici, cele două competiții majore sunt cele care sunt răsplătite în funcție de rezultate. Și atunci, cine este răsplătit? Antrenorul, masorul, kinetoterapeutul, nutriționistul, nu mai zic echipa de sportivi. Doar personalul federațiilor nu este remunerat. Personalul federațiilor este remunerat o dată la patru ani, în urma rezultatelor de la Jocurile Olimpice. Și atunci, dacă se doresc rezultate...
Violeta Moroianu: Mai slabe?
Elisabeta Lipă: Mai slabe. Pentru că, probabil, chiar ar fi frumos să aducem rezultate, dar fără să fie răsplătite. Dar eu nu cred că este posibil. Și nu cred că undeva în lumea asta se întâmplă așa ceva. Pentru că, peste tot în lume, titlul olimpic este răsplătit.
Violeta Moroianu: Și este o mândrie pentru țară...
Elisabeta Lipă: Asta nu mai spun. Dar, când spun răsplătit, este răsplătit cu sume mari.
Și la un titlu olimpic, chiar și la unul mondial sau european, nu contribuie doar sportivul. Este foarte greu tu, ca sportiv, oricât de bun ai fi, să ajungi foarte sus prin propriile puteri. Tu ai nevoie de ajutor. Iar statul, dacă vine și răsplătește, pentru că apreciază performanța. Performanța nu este ușoară. Este foarte grea și este din ce în ce mai greu de obținut. Deci să ne rugăm să luăm.. Ce să ne rugăm? Să luăm cât mai multe medalii sau cât mai puține? Nu știu cum este mai bine. Pentru că, dacă de doi ani de zile nu ai plătit nimic, eu nu știu cu cine o să mai rămânem. Și sportivii au limitele lor. Nu vă imaginați că ei trec atât de ușor cu vederea acest lucru. Dacă mă duc la Snagov, mă întreabă primul lucru. Ce știți de premieri? Și, la un moment dat, răbdarea se termină. De doi ani de zile să nu primești o premiere.
Violeta Moroianu: S-a mai întâmplat asta?
Elisabeta Lipă: Nu. Asta am zis pentru prima dată în istoria ministerului, a agenției, când acest lucru s-a întâmplat și nu este posibil.
Relația cu mama sa, aproape de 96 de ani
Violeta Moroianu: Doamna Elisabeta Lipă, vă mulțumim mult că ați fost astăzi alături de noi. În finalul acestui interviu, vreau să vă întreb cât de des vă vedeți cu mama dumneavoastră și când v-ați văzut ultima dată?
Elisabeta Lipă: Mama mea... cu mama mea m-am văzut săptămâna trecută. Mama mea stă la sora mea. Are o vârstă frumoasă...
Violeta Moroianu: Peste 90 de ani, nu vreau să greșesc...
Elisabeta Lipă: Să-i dea Dumnezeu zile bune! În ianuarie, pe 19 ianuarie, împlinește 96 de ani!
Violeta Moroianu: 96! Mulți înainte!
Elisabeta Lipă: 96 de ani!
Elisabeta Lipă: Aș dori tuturor fetelor o mamă ca a mea: blândă, bună, docilă, critică. Bănuiesc că și mama dumneavoastră este la fel. Critică atunci când vede ceva nelalocul lui...
Violeta Moroianu: Și dacă nu vede!
Elisabeta Lipă: Și dacă nu vede, nu? Critică pentru că nu te-ai îmbrăcat bine, că nu ți-a stat părul nu știu cum, că n-ai pus bine întrebarea. Dar aceste critici sunt foarte constructive, iar când vin de la mama, le accepți altfel, le procesezi altfel și, cu siguranță, la următorul invitat, inevitabil îmi vine în minte critica mamei. Ce nu trebuie să fac? Trebuie să stau dreaptă? Nu trebuie să mă mai îmbrac în culoarea aia? Nu trebuie să mai pun întrebarea aceea? Pentru că mama este vigilentă. Mama este unică.
Violeta Moroianu: Exact! Mamei dumneavoastră îi place să vă vadă la televizor, așa-i?
Elisabeta Lipă: Exact, da! Și spune: „Ești prea puțin, stai prea puțin!”. Da cât vrei să stau, mamă, la televizor, o jumătate de zi? Vreau să mă satur de tine, dacă mă vede ar.
Violeta Moroianu: Vă vede mai des la televizor, bănuiesc.
Elisabeta Lipă: Da, da. Eu, de câte ori am ocazia, fug, mai ales acum, când vârsta este atât de frumoasă. Mama, cum am spus, este unică.
Violeta Moroianu: Este un refugiu, până la urmă, nu?
Elisabeta Lipă: Este o liniște, o refacere psihică, fizică, starea de bine de care avem nevoie și după care fugim cu toții.
Violeta Moroianu: Exact! Doamna Elisabeta Lipă, vă mulțumim mult că ați fost astăzi la Antena 3 CNN și așteptăm ca Federația Română de Canotaj, împreună cu dumneavoastră, să confirme și la Los Angeles 2028.
Elisabeta Lipă: Doamne ajută să confirme tot sportul românesc! Nu este ușor să duci această greutate, într-o primăvară doar cu o floare, două. Eu îmi doresc o primăvară cu flori bogate, colorate, iar acesta să fie sportul românesc.
Violeta Moroianu: Mai ales primăvara viitoare, care va fi foarte importantă.
Elisabeta Lipă: Mai ales primăvara viitoare, și primăvara cealaltă, și tot așa.
Violeta Moroianu: Sănătoși să fim! Mulțumim!
Elisabeta Lipă: Mulțumesc și eu!