În 1989, Mauro Morandi a pornit singur într-o călătorie pe mare spre Pacificul de Sud, mai exact Polinezia, dar nu a mai ajuns niciodată la destinație.
O defecțiune la motorul catamaranului său l-a dus pe fostul profesor de fizică pe țărmurile insulei Budelli, o insulă de aproximativ un kilometru pătrat aflată în largul coastelor Sardiniei, renumită pentru nisipul său roz.
› Vezi galeria foto ‹
Când a aflat că administratorul insulei se pregătea să se pensioneze, Morandi și-a vândut barca pe loc și a rămas acolo acceptând jobul care devenise vacant, potrivit upworthy.com.
A rămas acolo singur, timp de 32 de ani.
A locuit într-un vechi adăpost din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pe care l-a reconstruit folosind corali, granit și scoici și pe care îl încălzea cu un șemineu.
În anii 1990, parcul național a interzis plimbările pe plaja cu nisip roz și înotul în largul acesteia, iar Morandi aplica interdicția în cazul turiștilor care veneau cu barca pentru excursii de o zi. În realitate, îl interesau mai puțin regulile și mai mult să-i facă pe oameni să încetinească și să privească locul cu adevărat. Citea filozofie, sculpta lemn adus de mare și făcea fotografii. Pe timp de iarnă trecea și câte o lună fără să vadă pe cineva.
„E un fel de închisoare aici”, a declarat el acum câțiva ani pentru revista National Geographic. „Dar este o închisoare pe care am ales-o singur”.
Sfârșitul poveștii sale de pe insulă a început în 2013, odată cu un faliment. Budelli a fost scoasă la vânzare, iar un om de afaceri neozeelandez pe nume Michael Harte a oferit aproximativ 4 milioane de dolari, spunând că dorea să protejeze ecosistemul insulei. Guvernul italian s-a opus vânzării, iar după trei ani de procese, un judecător din Sardinia a restituit insula statului. Parcul național a preluat-o, cu planuri de a o transforma într-un centru de educație ecologică.
Astfel, Morandi a rămas fără un motiv logal pentru a locui pe insulă. Președintele parcului a explicat situația în 2016, declarând că „nimeni nu ignoră rolul său în păstrarea memoriei istorice a acestui loc, însă este greu să găsești o formă contractuală pentru o persoană aflată în poziția sa”.
Presiunile au continuat timp de cinci ani, în timp ce o petiție prin care i se cerea să fie lăsat să rămână a strâns zeci de mii de semnături, însă fără rezultat. În aprilie 2021, la vârsta de 81 de ani, și-a strâns lucrurile și s-a mutat într-un apartament cu un dormitor în La Maddalena.
„Mă obișnuisem atât de mult cu liniștea”, a spus el. „Acum este un zgomot continuu: muzică, scutere, oameni. Te distrage atât de mult, încât nu mai ai timp să gândești”.
A continuat să posteze pe Facebook, unde își construise o comunitate de câteva sute de mii de urmăritori în perioada în care trăise singur. Dar apoi a căzut și a suferit leziuni la coloana vertebrală. A stat o perioadă într-un centru de îngrijire din Sassari, apoi s-a întors la Modena, orașul în care se născuse. A murit acolo pe 3 ianuarie 2025, la vârsta de 85 de ani.
