O inundaţie masivă care a afectat calota glaciară a Groenlandei în 2014 a creat un crater uriaş care este în prezent cercetat de oamenii de ştiinţă, a anunţat miercuri Agenţia Spaţială Europeană (ESA), citată de DPA și Agerpres.
Aproximativ 90 de milioane de metri cubi de apă dintr-un lac subteran ar fi ieşit din pământ în 10 zile, ceea ce corespunde aproximativ volumului de apă care curge prin Cascada Niagara într-un interval de nouă ore.
ESA a făcut referire la concluziile unei echipe internaţionale de cercetare, care au fost publicate în revista Nature Geoscience.
Datele din satelit, inclusiv de la ESA, au fost studiate sub coordonarea oamenilor de ştiinţă de la Universitatea Lancaster şi de la Centrul pentru observare şi modelare polară din Regatul Unit.
Apa care a ieşit la suprafaţă provine din topirea gheţii ("apă de topire"), iar formarea sa ar fi putut fi încurajată de schimbările climatice şi de temperaturile mai ridicate pe care acestea le-au provocat, au declarat cercetătorii. Rezultatul inundaţiei este un crater masiv - cu suprafaţa de 2 kilometri pătraţi şi cu adâncimea de 85 de metri - în nordul nelocuit al insulei.
Cercetătorii au fost uimiţi de aceste rezultate
În plus faţă de scurgerea bruscă de apă, cercetătorii au documentat pagube semnificative la nivelul calotei glaciare: blocuri de gheaţă înalte de până la 25 de metri au fost smulse, crăpături adânci au străbătut gheaţa, iar suprafaţa sa a fost erodată de forţa apei.
Regiunea a fost considerată anterior complet îngheţată conform modelelor existente, iar ridicarea apei prin gheaţă era considerată aproape imposibilă.
"Când am văzut prima dată acest lucru, pentru că era atât de neaşteptat, am crezut că există o problemă cu datele noastre. Cu toate acestea, pe măsură ce am aprofundat analiza, a devenit clar că ceea ce observam era consecinţa unei inundaţii uriaşe de apă care a ieşit de sub gheaţă", a declarat Jade Bowling, coordonatorul cercetării, potrivit comunicatului de miercuri.
Perspective importante pentru cercetarea climatică
În timp ce anterior se presupunea că apa de topire curge de la suprafaţa stratului de gheaţă până la bază şi, în cele din urmă, în ocean, aceste noi descoperiri arată că apa se poate deplasa şi în direcţia opusă - în sus, prin gheaţă -, au declarat cercetătorii.
Rezultatele oferă informaţii cu privire la modul în care straturile de gheaţă răspund la schimbările climatice şi la impactul global al acestora.
De asemenea, ele ridică întrebări fundamentale pentru cercetarea climatică. Pe măsură ce Arctica se încălzeşte tot mai mult, creşte riscul unor astfel de inundaţii bruşte - în special pe măsură ce din ce în ce mai multă apă topită de suprafaţă pătrunde în zonele anterior îngheţate ale calotei glaciare.
Cercetările viitoare vor trebui de acum să arate cât de frecvent ar putea avea loc astfel de fenomene şi ce consecinţe globale ar putea avea acestea.
Ştiri video recomandate
