Seceta extremă nu afectează doar rezervele de apă, ci poate accelera și încălzirea globală. Un nou studiu realizat în Spania arată că nivelul scăzut al apei dintr-un lac de acumulare favorizează eliberarea unor cantități mult mai mari de metan, un gaz cu efect de seră mult mai puternic decât dioxidul de carbon, ceea ce poate crea un cerc vicios al schimbărilor climatice, potrivit thecooldown.com.
Pe măsură ce seceta duce la scăderea nivelului apei, un rezervor ar putea elibera mult mai mult metan în atmosferă decât de obicei, o reamintire a faptului că impactul climatic poate declanșa bucle de feedback care agravează încălzirea.
Cercetătorii din Spania au descoperit că rezervorul a eliberat mult mai mult metan în anii deosebit de secetoși, chiar dacă producția sa de dioxid de carbon a rămas aproape neschimbată.
La rezervorul Cubillas, cercetătorii de la Universitatea din Granada au folosit o platformă plutitoare pentru a monitoriza continuu schimbul de gaze cu efect de seră cu metoda covarianței turbionare. Deoarece sistemul a colectat date pe perioade lungi de timp, a surprins schimbările în timp, în loc să se bazeze pe perioade scurte de eșantionare. Constatările lor au fost publicate în Global Change Biology.
În timpul condițiilor de secetă mai severă și al perioadelor cu stocare mai redusă de apă, emisiile de metan au crescut substanțial, în timp ce dioxidul de carbon a rămas destul de constant.
Analiza lor sugerează că scăderea nivelului apei încurajează activitatea sedimentelor care eliberează metan, cu ebuliție sau bule, explicând o mare parte din această evadare. Pe măsură ce rezervorul se contractă, noroiul și materia organică scufundate pot contribui cu mai mult din acest gaz deosebit de puternic care captează căldura.
Studiul sugerează că o secetă mai frecventă și mai intensă ar putea determina rezervoarele să emită mai mult metan decât se aștepta anterior, subliniind și mai mult rolul lor ca surse de gaze cu efect de seră.
Rezervele sunt adesea discutate în termeni de stocare a apei, hidroenergie, irigații și recreere. Acest studiu a constatat că atunci când seceta scade nivelul apei, aceste sisteme pot deveni, de asemenea, surse mai mari de poluare climatică. Seceta extremă poate agrava aceleași tendințe de încălzire care contribuie la secete mai dure în primul rând.
Agravarea dezastrelor meteorologice extreme pune în pericol viețile și mijloacele de trai în moduri imediate. Seceta poate afecta aprovizionarea cu apă potabilă, poate deteriora culturile, poate crește prețurile alimentelor și poate crește riscul de incendii de vegetație, în timp ce valurile de căldură și fumul pot agrava bolile respiratorii, problemele cardiace și alte amenințări la adresa sănătății publice.
Comunitățile se pot confrunta, de asemenea, cu instabilitate economică atunci când fermele, utilitățile și întreprinderile locale sunt forțate să se adapteze la resursele de apă în scădere și la condițiile mai volatile.
Dacă metanul din rezervor crește în timpul secetei, oficialii ar putea fi nevoiți să ia în considerare aceste emisii mai atent atunci când gestionează sistemele de apă și stabilesc obiective de reducere a poluării.
Studii precum acesta îi ajută pe oamenii de știință să depășească estimările aproximative și să înțeleagă mai bine cum se schimbă emisiile în timp real, pe măsură ce condițiile meteorologice și de apă se schimbă. Acest tip de monitorizare poate oferi factorilor de decizie o imagine mai precisă a impactului real al rezervoarelor asupra climei.
De asemenea, managerii de apă pot utiliza acest tip de cercetare pentru a ghida operațiunile rezervoarelor, gestionarea sedimentelor și planificarea secetei. Deși nu există o soluție simplă pentru fiecare amplasament, înțelegerea momentului și a motivelor pentru care se produc creșteri bruște ale emisiilor de metan este primul pas către reducerea acestora.
