La mai bine de o lună după ce flăcările au devastat rezervația Deliblatska Pescara din Serbia, silvicultorii se confruntă cu alegeri dificile în timp ce lucrează la planuri pentru refacerea dunelor și pădurilor sale unice și pentru a le oferi o șansă mai bună de a rezista viitoarelor incendii de vegetație, potrivit Reuters.
Una dintre principalele dileme este ce să păstreze și ce să înlocuiască într-o zonă încă fumegândă, unde incendiile forestiere erau rare, dar se estimează că vor deveni mai frecvente pe măsură ce efectele încălzirii globale se intensifică.
Schimbările, atunci când vor avea loc, vor avea nevoie de ani pentru a se stabiliza, a declarat Jovana Devetakovic, lector la Facultatea de Silvicultură a Universității din Belgrad.
„În primii 15, 20 sau chiar 25 de ani, probabil că nu va arăta ca o pădure, va arăta ca o zonă cu vegetație joasă, de tip tufăriș”, a declarat ea pentru Reuters.
Doar evaluarea pagubelor va necesita un an de muncă, a spus ea.
Apoi va urma îndepărtarea materialului afectat, inclusiv a arborilor pe jumătate arși sau slăbiți, un proces foarte gradual, pentru a se asigura că acesta nu alimentează noi incendii și nu creează condiții favorabile pentru înmulțirea gândacilor de scoarță care amenință pădurile sănătoase.
Urmează apoi deciziile privind speciile care vor fi replantate, mesteacănul, plopul, frasinul și stejarul ar putea înlocui coniferele extrem de inflamabile din rezervația aflată la aproximativ 80 km de capitala Belgrad.
Pinii negri și salcâmii au dominat orizontul acestei zone timp de mai bine de două secole. Însă parcelele replantate cu aceste specii au căzut victime incendiilor din trecut, în special marilor incendii din 1996 și 2007.
„Întrebarea reală este: vrei să ai Robinia (salcâm) și Pinus nigra (pin negru) în acest ecosistem?”, a întrebat Alexander Held, expert principal în cadrul Institutului European pentru Păduri, o organizație susținută de 30 de state europene.
El a recomandat să nu se treacă în grabă la replantări pe scară largă și a propus o perioadă de observație de trei până la cinci ani în zonele fără riscuri imediate de eroziune.
Datele Sistemului european de informare privind incendiile forestiere arată că perioada 2023-2025 a fost cea mai gravă perioadă de trei ani pentru incendii din Serbia în acest secol.
Într-un semn al amplorii schimbărilor produse, experții fac acum comparații cu regiuni în mod tradițional mult mai uscate.
Grecia s-a confruntat cu o problemă similară atunci când a reîmpădurit zonele nisipoase din vestul Peloponezului după incendiul de vegetație din 2007, a declarat Theocharis Zagas, profesor emerit de silvicultură și mediu natural la Universitatea Aristotel din Salonic.
„Trebuie aplicate metode speciale, folosind material organic în gropile de plantare și materiale care rețin apa și îmbunătățesc umiditatea solului”, a spus el.
