Închiderea strâmtorii Ormuz în urma războiului dintre Israel, SUA și Iran a tăiat aprovizionarea cu energie și îngrășăminte a Asiei de Sud-Est, împingând guvernele să treacă funcționarii la săptămâna de patru zile și să ridice termostatele aerului condiționat. Acum, experții ONU avertizează asupra unui „efect de șoc cumulat”: suprapunerea crizei din Orientul Mijlociu cu un El Niño „de forța lui Godzilla” ar putea pune în pericol între 7 și 8 milioane de tone din producția de orez a regiunii – un șoc care, prin energie, transport și prețuri la alimente, riscă să devină global, scrie The Guardian.
Când Statele Unite și Israelul au declanșat războiul împotriva Iranului, statele din Asia de Sud-Est s-au numărat printre primele și cele mai grav afectate, în condițiile în care închiderea strâmtorii Ormuz le-a tăiat aprovizionarea cu energie și îngrășăminte.
Guvernele din întreaga regiune, puternic dependente de această cale maritimă, s-au grăbit să găsească soluții pentru a-și reduce consumul de combustibil: în Filipine, mulți angajați din administrația de stat au trecut la săptămâna de lucru de patru zile. În Vietnam, angajatorii au fost îndemnați să le permită salariaților să lucreze de acasă. În Thailanda, birourile au fost sfătuite să-și seteze aparatele de aer condiționat la 27°C.
Săptămâna trecută, guvernele din Asia de Sud-Est și-au exprimat speranța că acordul de pace cu Iranul va aduce libertatea de navigație prin strâmtoare și stabilitate economică.
Acest optimism pare însă fragil, după ce sâmbătă Iranul a dat de înțeles că ar putea închide strâmtoarea în urma loviturilor israeliene din Liban și că plănuiește să introducă un sistem de taxe maritime.
Acum, experții Națiunilor Unite avertizează asupra unui „efect de șoc cumulat”, generat de consecințele economice ale conflictului combinate cu iminentele condiții El Niño „de forța lui Godzilla” din Asia și Pacific, care ar putea pune în pericol milioane de tone din hrana lumii.
Agricultura a fost coloana vertebrală a economiei Asiei de Sud-Est și contribuie cu aproape o zecime (9%) la exporturile agricole mondiale.
Așadar, ce se întâmplă în strâmtoare și cu El Niño și cât de rău ar putea ajunge?
Ce se întâmplă în strâmtoarea Ormuz?
Statele Unite au ridicat blocada asupra porturilor iraniene din Golf, însă soarta strâmtorii Ormuz rămâne incertă, în timp ce negocierile de pace continuă.
Iranul a amenințat că va închide strâmtoarea dacă Israelul își menține atacurile asupra Hezbollah în Liban și a anunțat planuri de a introduce un sistem de taxe maritime după încheierea perioadei de negociere de 60 de zile.
Principalul organism de supraveghere a transportului maritim mondial, Organizația Maritimă Internațională, a avertizat deja că orice taxă ar crea un „precedent periculos”.
Într-un asemenea scenariu, Henning Gloystein, director general pentru energie, climă și resurse în cadrul Eurasia Group, a spus că statele din Asia de Sud-Est s-ar uni cu alte țări din Asia, dar și din Europa, pentru a găsi o alternativă.
De ce contează atât de mult pentru economiile asiatice?
Închiderea strâmtorii Ormuz a fost un „semnal de alarmă răsunător”, care a expus vulnerabilitatea regiunii, potrivit unui raport publicat săptămâna trecută de Agenția Internațională pentru Energie (AIE).
Înainte de criză, 60% din importurile de țiței ale Asiei de Sud-Est și o treime din importurile sale de gaze proveneau din Orientul Mijlociu, potrivit AIE. Se estimează că factura regiunii pentru importurile de energie va atinge 160 de miliarde de dolari anul acesta – dublu față de cei 80 de miliarde din 2024. Există previziuni că ar putea ajunge la 245 de miliarde de dolari până în 2035.
Regiunea depinde și de îngrășămintele importate din Orientul Mijlociu. Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) a estimat luna aceasta că circa 3,3 milioane de tone din producția de orez a Asiei și Pacificului sunt deja în pericol din cauza reducerii consumului de îngrășăminte.
Costurile mai mari la energie și îngrășăminte împing în sus prețurile la alimente în întreaga regiune. De exemplu, în Myanmar, costul mediu al unui coș alimentar de bază a crescut cu 19% de la sfârșitul lui februarie, în timp ce prețul peștelui, precum tonul, a explodat, fiindcă mulți pescari nu-și mai permit combustibilul pentru a-și scoate bărcile pe mare.
Steven Okun, director executiv al firmei de strategie geopolitică APAC Advisors, spune că orice taxă impusă pentru tranzitul prin strâmtoare va duce la prețuri mai mari în Asia.
„Fie că se numește taxă de trecere sau taxă de utilizare, ea crește costurile de asigurare și de transport, care se reflectă direct în prețul combustibilului – iar economiile din Asia de Sud-Est, dependente de importuri, vor fi lovite”, a spus Okun.
Unde se încadrează El Niño în această criză?
Administrația Națională Oceanică și Atmosferică a SUA (NOAA) a anunțat în iunie că în Pacificul tropical s-au instalat condiții El Niño, despre care experții preziseseră că ar avea consecințe grave pentru agricultură.
Într-un raport publicat miercuri, FAO a precizat că „cea mai mare îngrijorare” a sa ține de interacțiunea dintre El Niño aflat în formare și presiunile de piață provenite din criza din Orientul Mijlociu. „Luând în calcul ambii factori împreună, FAO estimează că 7–8 milioane de tone din producția de orez ar putea fi în pericol, într-un scenariu care presupune o închidere parțială a strâmtorii Ormuz, în regiunea Asia-Pacific”, se arată în document.
Thailanda – cu semnele sale clare ale unei secete în formare și cu o expunere considerabilă la creșterile globale ale prețurilor la energie și îngrășăminte – „se remarcă drept cel mai limpede exemplu de risc cumulat”, potrivit raportului, urmată de Indonezia, Filipine și mai multe state insulare din Pacific.
Ar putea această dublă criză să afecteze țări din afara regiunii?
Maximo Torero, economist-șef al FAO, a spus că efectele nu s-ar limita la Asia și Pacific, dacă milioane de tone din producția de alimente ar fi puse în pericol.
„Impactul s-ar putea să nu apară peste tot ca o lipsă fizică imediată, ci sub forma unor facturi mai mari la importurile de alimente, a unei oferte mai restrânse, a unor venituri reduse pentru fermieri, a unei puteri de cumpărare mai scăzute și a unei presiuni sporite asupra gospodăriilor vulnerabile”, a spus el.
„Șocul este global, fiindcă se propagă prin energie, îngrășăminte, transport de marfă, prețuri la alimente și canale comerciale”.
Situația are un impact și asupra relațiilor internaționale în sens mai larg, mai ales dacă, așa cum spune Okun, alte puncte strategice de trecere „ar fi transformate în arme”.
Vulnerabilitatea energetică a Asiei de Sud-Est i-a oferit totodată o oportunitate Rusiei – cândva un paria global din cauza războiului din Ucraina – de a-și consolida legăturile cu regiunea, analiștii spunând că Moscova s-a prezentat ca o opțiune de „a treia putere” între China și SUA, la un summit desfășurat săptămâna trecută la Kazan.
În cadrul summitului, Vladimir Putin a obținut o serie de acorduri în domeniul energetic, printre care un cadru de cooperare cu Laosul pentru utilizarea pașnică a energiei nucleare, oferind totodată Malaeziei asigurări privind aprovizionarea cu petrol, gaze și motorină.
Ştiri video recomandate
