În astfel de momente, instinctul de conservare al unei societăți mature poate deveni mai puternic decât multe mize particulare.
Analizând ce se întâmplă în întreaga lume în ultimele șase luni, este evidentă tendință de solidarizare a majorității națiunilor, atât pe plan intern, cât și în relațiile internaționale. De la sprijinul financiar fără precedent aprobat de Uniunea Europeană pentru statele membre, până la cooperările științifice transnaționale dedicate realizării vaccinului împotriva Covid19, avem nenumărate exemple de atenuare a vechilor rivalități, în contextul Pandemiei. Confruntați cu o amenințare copleșitoare, oamenii, mai ales cei care trăiesc și gândesc în societăți democratice, se trezesc, ies din spirala conflictelor anacronice, de tip stânga-dreapta, și lupta împreună pentru valori esențiale precum viața, sănătatea, libertatea, creativitatea.
Din păcate, pe fondul confruntărilor politice din 2020, în România, această tendință de “separare a apelor”, de renunțare la delimitări derizorii și concentrare pe esențial, întârzie să apară. În campania electorală care se încheie în aceste zile s-au folosit aceleași clișee depășite cu “populismul stângii” și “aroganța dreptei”, s-au lansat acuzații absurde, s-au folosit apelative vulgare, iar cei mai mulți contracandidați s-au amenințat grotesc cu “anihilarea totală”, ignorând evidența: omenirea în ansamblu nu poate supraviețui fără un răspuns solidar în fața amenințărilor actuale!
Chiar și cu cele mai bune intenții, “stânga” fără “dreapta” sau “dreapta” fără “stânga” nu pot oferi decât soluții parțiale și un model social ciuntit și inept, asemeni unui om care își poate folosi ambele mâini și picioare, dar le alege doar pe cele din stânga sau din dreapta, amenințându-le pe celelalte cu amputarea! Dintr-un asemenea delir nu poate reieși decât o societate într-un picior, într-o mână și, mai ales, într-o ureche!
Dacă nu ne trezim, dacă nu înțelegem că rivalul nostru de “stânga” sau de “dreapta”, înainte de a fi un “dușman politic”, este un Om, un partener de umanitate, un sprijin esențial în lupta cu amenințările multiple care ne periclitează tuturor existența, dacă nu alegem Umanismul pragmatic care integrează constructiv toate resursele sociale, riscăm să pierim fiecare pe limba lui, de dreapta sau de stânga.
Vechea dilemă – ne salvăm împreună sau ne pierdem separat – este mai actuală ca oricând.
sursa: danvoiculescu.net.
