Așa că, o să vi-l descriu. Sabin e un băiețel de 8 ani. Un copil cu ochii mari și căprui. Un băiat brunet, cu privirea caldă și totodată pierdută. Un copil care nu a avut niciodată cui să spună tată. Și nici nu poate. Oricum nu-l cunoaște și probabil nici nu va înțelege vreodată ce înseamnă tată.
Pentru el, tată e bărbatul pe care l-a văzut adeseori pe facebook. E un țigan din Pantelimon. E poate singurul care a avut grijă de el și de mama lui. Le-a deschis ușa când alțîi i-au gonit și le-a oferit un acoperiș deasupra capului, într-o casă cu două camere.
Pe tatăl adevărat, acum nimeni nu-l cunoaște. Singură, care știa secretul, s-a dus cu el în mormânt. Și, totuși, Sabin are un nume. Poartă numele unui cetățean străîn. Un nume arăbesc. Asta pentru că cineva, într-o zi, într-un mare complex comercial i-a propus o "afacere" mamei lui. Femeia era cu burtă la gură, iar un cetățean arab i-a propus să-i ia copilul pe numele lui.
El putea astfel să-și aducă copiii din Siria în România, invocând întregirea familiei. Iar ea credea c-a câștigat pensia alimentară pe care tatăl adevărat nu a plătit-o niciodată. Până la 18 ani. Așa a fost înțelegerea. Doar că străinul, că și mulți alțîi din viață ei, s-a folosit de ea până și-a adus copiii în România și a uitat.
Câteva luni tatăl din acte i-a virat lui Sabin banii câștigați cu un fals de mama lui. O făcuse pentru el.
Și din nou a rămas al nimănui. A rămas cu numele. Și atât.
Și acum, pe mama o mai pupă doar în poză. Plânge și îi e dor de ea. I se lipesc genele lungi de față și o strigă încontinuu. E printre puținele cuvinte pe care le rostește. Pentru că are autism. Pentru că e în lumea lui. Pentru că, de acolo, doar pe mama o strigă.
Dar mama nu-i mai poate răspunde. Cineva, undeva, cândva a omorât-o. Cineva i-a luat tot ce avea pe lume. I-a luat mama! Iar acel cineva e neprins și acum. Iar știrea cu uciderea mamei deschide toate jurnalele de aproape două săptămâni.
Ba era prostituată, ba maseuză la un salon erotic, ba hoață. Pentru Sabin era mama. Cea care i-a dat viață, l-a alăptat și-acum se zbătea să-l crească. Pentru el nici nu contează ce era. Era cea care-l mangaia, care-l pupă să-i treacă dacă se lovea, cea care-l ținea în brațe în fiecare noapte. Da! Și-acu o să va scârbiți.
Dar și femeile de moravuri ușoare sunt mame. Iar Sabina, femeia care a ars în geamantan, undeva, pe marginea drumului, la Ghimpați, era mama. Sabina era mama lui Sabin.
Acum Sabin a rămas în brațele unor femei care "l-au adoptat" dar care n-au nicio legătură de sânge cu el. Sunt rudele țiganului din Pantelimon. Da! Sunt țigani. Sunt niște țigani care mai bine de 8 ani i-au adăpostit și pe el și pe mama lui. Fără a cere nimic in schimb. Sunt țiganii care au adoptat o româncă și pe copilul ei doar pentru că nu aveau unde să se ducă.
Acum sunt singurii oameni pe care Sabin ii cunoaște, care l-au crescut așa cum au putut ei. Ei sunt singua lui familie.
Sabin are nevoie de ajutor specializat și de orice ii poate cineva oferi. O jucărie de plus, o hăinuță, dulciuri. Orice! Pentru noi sunt lucruri mici, pentru el pot însemna o bucățică din Univers.
