In Romania capitalista pe 10 mai se celebra ziua nationala: la 10 Mai 1866, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea juramantul in fata Parlamentului, la 10 Mai 1877 principele Carol proclama Independenta Romaniei, iar la 10 mai 1881 Carol I devenea primul rege al tarii.
Din pacate, din ianuarie 2012, de cand s-a scandat la Universitate „Monarhia salveaza Romania” nu prea s-a mai auzit nimic de rege. Si daca ne amintim cum s-au derulat atunci evenimentele, dupa “Jos Basescu” s-a ajuns repede la "Regele e singurul care poate scoate tara din criza". Dupa care, Boc si-a dat demisia, Ungureanu a fost demis, Ponta a devenit premier si au urmat alegerile. Iar acum nu mai pomeneste nimic nici de „Jos Basescu”, nici de "optiunea monarhista". Desi monarhia putea solutiona si chestiunea „Jos Basescu”.
Dar haideti sa detaliez mai bine la ce ma refer. Pentru ca politicienii sa nu mai fure cat nu putem produce - dupa cum reclama strada in ianuarie 2012 - e bine sa nu mai aiba nicio legatura cu banii publici. Bineinteles ca banii trebuie administrati, dar pentru asta e suficienta angajarea unor guvernanti cu contract. Din nefericire, un guvern de tehnocrati nu poate deveni functional daca politicienii ii refuza un cadru legal adecvat pe motiv ca le lezeaza interesele. Si atunci singura autoritate morala ce poate permite cabinetului de tehnicieni sa-si respecte contractul, indiferent daca deranjeaza partidele, e regele.
Inca un motiv pentru care Romania are nevoie de institutia monarhica e traseismul politic. Alesii se regrupeaza sub o anumita „umbrela” imediat dupa scrutin, ceea ce distorsioneaza dorinta electoratului si invalideaza, practic, actul democratic. La vot uninominal s-a ajuns ca urmare a cresterii puterii baronilor locali care au oferit sume din ce in ce mai mari pentru obtinerea unui scaun de parlamentar, dar, in acelasi timp, s-a alterat grav calitatea Legislativului. Intr-un asemenea context, regele vine si dizolva Parlamentul ori de cate ori e necesar. Poate cineva sa-si mai cumpere postul?!
Principala deosebire dintre un rege si un presedinte ales e ca cel de al doilea isi poate permite sa lepede haina neutra de arbitru al tarii si sa imbrace tricoul unui partid politic, pe cand monarhii n-au cum sa-si pastreze credibilitatea daca isi pierd echidistanta.
Arhimede spunea - fara sa precizeze daca e definit logic sau fizic - „dati-mi un punct de sprijin si rastorn Pamantul”, dar, in Romania e atat de multa coruptie incat schimbarea nu se poate produce decat cu ajutorul unui element de sustinere din exterior: monarhia. E singura autoritate ce poate face Parlamentul sa functioneze pe baza de lupta de idei si nu de interese de grup.
Sigur ca si monarhia poate avea problemele ei. Ea poate face sistemul sa functioneze, dar acest lucru sa fie dependent de o anumita persoana si apoi sa revina la starea initiala. Asa s-a intamplat dupa Carol I, care a anticipat involutia in caracterizarea pe care i-a facut lui Carol al II lea: „Asta e roman get-beget. Fumeaza, bea si joaca carti”. Totusi probabilitatea ca un monarh sa fie mai viciat decat clasa politica romaneasca este extrem de mica. Asta pentru ca isi poate tine rangul doar daca este echidistant.
