România se află într-o situație alarmantă în ceea ce privește securitatea alimentară, ocupând ultimul loc în Uniunea Europeană și poziția 52 la nivel global din 60 de state analizate, potrivit unui studiu realizat de Economist Impact – Resilient Food Systems Index.
Semnalul de alarmă este tras de Partidul Umanist Social Liberal (PUSL), care atrage atenția că degradarea capacității României de a-și asigura hrana nu este întâmplătoare, ci rezultatul unei lipse constante de sprijin pentru fermieri și pentru producția agricolă internă.
Datele studiului arată că România este depășită inclusiv de state precum Tanzania, o comparație care evidențiază nivelul critic la care a ajuns reziliența alimentară a țării.
„Independența alimentară este o problemă de securitate națională. Dependența alimentară de astăzi este cea mai serioasă temă pentru România. Degeaba investim în alte capabilități dacă nu putem asigura hrana populației din producții proprii”, a declarat Simona Allice Man, liderul Departamentului pentru Agricultură al PUSL.
Potrivit reprezentanților PUSL, în timp ce alte state europene își protejează producătorii și investesc strategic în agricultură, România devine tot mai dependentă de importuri, iar fermierii locali se confruntă cu dificultăți majore, inclusiv riscul falimentului.
Formațiunea politică susține că actuala situație reflectă o problemă profundă de viziune și prioritizare, avertizând că apropierea de nivelul unor state din lumea a treia nu mai este doar o statistică, ci o realitate care afectează siguranța națională.
În acest context, PUSL cere măsuri urgente: politici publice coerente pentru sprijinirea agriculturii, investiții în producția internă, dezvoltarea capacităților de stocare și procesare, precum și reducerea dependenței de importuri.
„Consolidarea agriculturii, diversificarea culturilor și crearea de capacități de stocare și procesare înseamnă, de fapt, apărarea interesului național”, a mai subliniat Simona Allice Man.
Potrivit PUSL, România dispune de resursele necesare pentru a-și asigura hrana și pentru a deveni un actor important în securitatea alimentară europeană, însă lipsa voinței politice rămâne principalul obstacol.