Andreea Raicu a vorbit despre traumele suferite în copilărie și care au repercursiuni chiar și la maturitate.
„Urăsc despărțirile. Întotdeauna le-am urât, fie că era vorba de o despărțire de un iubit, un coleg, un angajat, fie și de un lucru. Știu că acest lucru mi se trage din copilărie, când mama mea pleca foarte des, fiind însoțitoare de bord. Deși eram înconjurată de foarte multă dragoste, pe care o primeam de la bunica, mătuși, tată, veri care mă răsfățau mereu, eu aveam nevoie de mama și de prezența ei. Și fiecare plecare a ei era o despărțire dureroasă. Îmi aduc aminte foarte clar și în ziua de astăzi un moment în care ea era acasă, rezervă la telefon pentru o cursă și a fost sunată că trebuie să se pregatească să plece chiar a doua zi într-o călătorie timp de o lună. Nu îmi venea să cred. Mi-aduc aminte perfect cât de tare plângeam și o imploram să nu plece, în timp ce ea își călca uniforma albă cu dungi turcoaz. Mă înecam de plâns și aș fi facut orice, încolăcită la picioarele ei, să nu plece. Simțeam că dacă pleacă, se termină pământul”, a scris Andreea Raicu, pe blog.
