Germanul Thomas Bach a fost ales, marţi, în funcţia de preşedinte al Comitetului Internaţional Olimpic (CIO), în cadrul celei de-a 125 sesiuni a forului, care a avut loc la Buenos Aires.
Bach a devenit al nouălea preşedinte CIO din istorie şi îi succede belgianului Jacques Rogge, care s-a aflat la conducerea forului în ultimii 12 ani.
În vârstă de 59 de ani, Bach i-a avut ca şi contracandidaţi pe ucraineanul Serghei Bubka (50 de ani), portoricanul Richard Carrion (61 de ani), singaporezul Ng Ser Miang (64 de ani), elveţianul Denis Oswald (66 de ani) şi taiwanezul Ching-Kuo Wu (67 de ani), având în cele câştig de cauză în al doilea tur de scrutin.
„Este o mare responsabilitate, dar vreau să conduc CIO conform motto-ului meu: «Unitate în diversitate». Vreau să fiu un preşedinte pentru toţi. Trebuie să ştiţi că uşa, urechile şi inima mea sunt mereu deschise pentru voi. Noi, cei din această mare orchestră universală a membrilor CIO, să cântăm împreună în armonie, pentru un viitor strălucitor al mişcării olimpice, sub conducerea CIO”, a fost prima declaraţie a lui Bach din postura de preşedinte al CIO.
Thomas Bach este al optulea preşedinte european la CIO, după grecul Demetrius Vikelas (1894-1896), francezul Pierre de Coubertin (1896-1925), belgianul Henri de Baillet-Latour (1925-1942), suedezul Sigfrid Edström (1946-1952), irlandezul Michael Morris (Lord Killanin, 1972-1980), spaniolul Juan Antonio Samaranch (1980-2001) şi belgianul Jacques Rogge (2001-2013).
Singurul preşedinte al CIO care a venit din afara Europei a fost americanul Avery Brundage, aflat în funcţie între 1952 şi 1972.
Fost floretist, campion olimpic în 1976, la Montreal, s-a făcut cunoscut în special după ce a criticat decizia RFG de a boicota Jocurile Olimpice de la Moscova, din 1980.
„Eram purtătorul de cuvânt al sportivilor din Germania de Vest. M-am luptat foarte mult pentru ca noi să participăm la competiţia de la Moscova. Totuşi, sub presiunea enormă a guvernului, comitetul naţional olimpic a cedat şi a boicotat Jocurile Olimpice”, a povestit Bach.
„Din acel moment am încetat să fiu sportiv, pentru a intra în politica instituţiilor sportive. Am acceptat să devin membru al Comitetului Olimpic German pentru că doream să evit ca alţi sportivi să aibă de suferit în viitor, în situaţii cum a fost cea din 1980. Toţi sportivii îşi doresc să participe la Jocurile Olimpice şi pentru unii singura şansă de a o face a fost în 1980”, a continuat noul preşedinte al CIO.
A devenit membru CIO în 1991, la 37 de ani, iar nouă ani mai târziu a fost ales pentru prima oară în funcţia de vicepreşedinte. De meserie avocat, Bach negociat drepturile de televizare a JO în Europa şi a devenit chiar preşedinte al Comisiei Juridice.
Bavarezul este extrem de influent şi pe plan naţional, ca preşedinte al Comitetul Olimpic German, ceea ce i-a atras unele critici în legătură cu diversitatea activităţilor sale, afacerile sale şi funcţiile în cadrul CIO.
Presa germană a lansat semne de întrebare în legătură cu un contract al lui Bach de consultant pentru Siemens, furnizor al JO de la Beijing, din 2008, însă Comisia de Etică a CIO a considerat că nu a fost vorba de un conflict de interese.
În această vară, susţinerea candidaturii sale în mod public de către şeicul Ahmad al-Fahad al-Sabah, fostul preşedinte al organizaţiei ţărilor exportatoare de petrol, a atras, de asemenea, unele suspiciuni.
Bach este şi preşedintele al Camerei de Comerţ germano-arabă şi preşedinte sau membru în consiliile de administraţie ale mai multor societăţi.
