La Buenos Aires subiectul principal continuă să fie retrogradarea istorică a lui River Plate, dar Argentina nu are prea mult timp să se cramponeze de acest lucru. Vineri noapte începe cea de-a 43-a ediţie a Copei America, cea mai veche competiţie continentală din lume, care a debutat în 1916.
Gândită iniţial ca o competiţie anuală, aşa cum a avut loc, cu excepţiile 1918 şi 1928, până în 1929, Copa America a trecut prin diverse transformări ale sistemului de desfăşurare (asta şi din cauza regimurilor militare care s-au succedat în America de Sud) până s-a ajuns la varianta actuală, o dată la patru ani, ţările din CONMEBOL urmând să găzduiască pe rând şi în ordine alfabetică ediţiile următoare, fără a fi însă obligate să o facă.
La ediţia din acest an vor participa 12 echipe, 10 din America de Sud şi două invitate (Costa Rica şi Mexic), o tradiţie începută în 1993, atunci când, de altfel, mexicanii au şi jucat finala, pierdută cu 1-2 în faţa Agentinei. Până acum, nici una dintre naţionalele din afara continentului nu a reuşit să câştige trofeul, Mexicul, cu două finale şi trei locuri 3, având cele mai bune performanţe.
Formaţiile participante au fost împărţite în trei grupe de câte patru, primele două clasate şi cele mai bune două locuri 3 urmând să se califice în sferturile de finală.
Pentru echipele din America de Sud, vor fi primele meciuri oficiale de după Cupa Mondială de anul trecut şi o bună repetiţie pentru preliminariile celei din 2014. Astfel spus, antrenorii au acum ocazia de a vedea care este exact nivelul formaţiilor pe care le pregătesc şi ce anume trebuie lucrat pentru lupta de calificare la competiţia din Brazilia de peste trei ani. Ca să nu mai punem la socoteală orgoliul care este la mijloc. Argentina, ţara gazdă, are ocazia de a pune capăt unei perioade de 18 ani în care nu a mai câştigat niciun trofeu important, în timp ce Brazilia speră să cucerească al treilea titlu consecutiv, după cele din 2004 şi 2007, performanţă pe care a mai reuşit-o doar naţionala „pumelor”, între 1945 şi 1947.
Marile puteri ale Americii de Sud, care au jucat ultimele două finale, pornesc ca favorite certe, însă din ecuaţie nu trebuie scoasă naţionala Uruguayului, semifinalistă a ultimei ediţii a Cupei Mondiale. În plus, ar fi o greşeală trecerea cu vederea a progreselor înregistrate de echipe precum Chile, Ecuador sau chiar Venezuela, până nu demult cenuşăreasa continentului.
Această echilibrare a forţelor nu este întâmplătoare, ci reprezintă rezultatul sistemului de calificare la campionatul mondial în zona CONMEBOL, care prevede un turneu stil campionat în care toate echipele sud-americane evoluează una împotriva celeilalte, tur-retur.
În aceste condiţii, la care se adaugă participarea unor jucători precum Leo Messi, Javier Zanetti, Javier Mascherano, Carlos Tevez, Dani Alves, Thiago Silva, Robinho, Neymar, Fredy Guarin, Radamel Falcao, Diego Forlan, Luis Suarez, Lucas Barrios, Alexis Sanchez sau Antonio Valencia, cu impresari care vor sta cu ochii pe starurile de mâine, Ganso (Brazilia), Lucas (Brazilia), Alexander Gonzalez (Venezuela) sau Diego Rubio (Chile), precum şi cu o expunere mediatică evident mai mare decât la alte ediţii, specialiştii vorbesc tot mai serios despre cea mai tare Copa America din istorie.
Dincolo de orgoliul de a câştiga pe teren propriu şi de investiţiile făcute în infrastructură (noua arenă din La Plata, de exemplu, este o bijuterie), Copa America din acest an este importantă pentru Argentina şi din alt punct de vedere, cel al descentralizării fotbalului.
Buenos Aires este locul în care se iau toate deciziile importante din fotbalul argentinian şi care dă şi cele mai importante echipe ale ţării. Retrogradarea celor de la River şi promovarea lui Belgrano, echipă din Cordoba, al doilea oraş ca mărime din Argentina, reprezintă un prim pas în această direcţie. Iar faptul că în timpul Copei America doar finala de pe 24 iulie se va desfăşura în capitală, pe Estadio Monumental (programare pusă în pericol de dezastrul lăsat în urmă de fanii „Milionarilor” la sfârşitul săptămânii trecute), este o dovadă în plus în sprijinul descentralizării. Meciurile se vor juca în cea mai mare parte în provincie, în La Plata, Santa Fe, Cordoba, Mendoza, San Juan, Salta şi Jujuy.
În aşteptarea debutului competiţiei, fanii îşi pun mai multe întrebări. Va reuşi Messi în cele din urmă să fie decisiv şi la naţională? Este Neymar la fel de bun ca Messi? Poate Brazilia să dea lovitura chiar pe terenul marii sale rivale? Va confirma Uruguayul evoluţiile de la Cupa Mondială din 2010? Va dovedi Alexis Sanchez că Udinese are dreptate să ceară o avere în schimbul său? Acestea şi multe altele îşi vor afla răspunsurile în iarna argentiniană. O iarnă care va trece însă neobservată, datorită căldurii specifice din jurul fotbalului sud-american.
Grupele Copei America, ediţia 2011
Grupa A: Argentina, Bolivia, Columbia, Costa Rica
Grupa B: Brazilia, Paraguay, Venezuela, Ecuador
Grupa C: Chile, Mexic, Peru, Uruguay
Campioanele Americii de Sud
14 titluri - Argentina, Uruguay
8 titluri - Brazilia
2 titluri - Peru, Paraguay
1 titlu - Columbia, Bolivia
